Text.php — GiveWP – Donation Plugin and Fundraising Platform 2.33.4

give / vendor / fakerphp / faker / src / Faker / Provider / ro_MD / Text.php

give / vendor / fakerphp / faker / src / Faker / Provider / ro_MD Last commit date

Address.php 5 years ago Payment.php 5 years ago Person.php 5 years ago PhoneNumber.php 5 years ago Text.php 5 years ago

Text.php

2464 lines

1	<?php
2
3	namespace Faker\Provider\ro_MD;
4
5	class Text extends \Faker\Provider\Text
6	{
7	/**
8	* From ro.wikisource.org
9	*
10	* Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire
11	* și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare.
12	* Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
13	*
14	*
15	* Title: Povestea lui Harap-Alb
16	*
17	* Author: Ion Creangă
18	*
19	* Posting Date: February 6, 2005
20	* [Last updated: December 13, 2016]
21	*
22	* Language: Romanian
23	*
24	* @see https://wikimediafoundation.org/wiki/Terms_of_Use/
25	* @link https://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_lui_Harap-Alb
26	* @var string
27	*/
28	protected static $baseText = <<<'EOT'
29	Amu cică era odată într-o țară un crai, care avea trei feciori.
30	Și craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat
31	într-o altă țară, mai depărtată. Și împăratul, fratele craiului,
32	se numea Verde-împărat; și împăratul Verde nu avea feciori, ci
33	numai fete. Mulți ani trecură la mijloc de când acești frați mai
34	avură prilej a se întâlni amândoi. Iară verii, adică feciorii
35	craiului și fetele împăratului, nu se văzuse niciodată de când
36	erau ei. Și așa veni împrejurarea de nici împăratul Verde nu
37	cunoștea nepoții săi, nici craiul nepoatele sale: pentru că țara
38	în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a
39	pământului, și crăia istuilalt la o altă margine. Și apoi, pe
40	vremile acelea, mai toate țările erau bântuite de războaie
41	grozave, drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și
42	foarte încurcate și de aceea nu se putea călători așa de ușor și
43	fără primejdii ca în ziua de astăzi. Și cine apuca a se duce pe
44	atunci într-o parte a lumii adeseori dus rămânea până la moarte.
45
46	Dar ia să nu ne depărtăm cu vorba și să încep a depăna firul
47	poveștii.
48
49	Amu cică împăratul acela, aproape de bătrânețe, căzând la
50	zăcare, a scris către frăține-său craiului, să-i trimită grabnic
51	pe cel mai vrednic dintre nepoți, ca să-l lase împărat în locul
52	său după moartea sa. Craiul, primind cartea, îndată chemă
53	tustrei feciorii înaintea sa și le zise:
54
55	— Iaca ce-mi scrie frate-meu și moșul vostru. Care dintre voi se
56	simte destoinic a împărăți peste o țară așa de mare și bogată,
57	ca aceea, are voie din partea mea să se ducă, ca să împlinească
58	voința cea mai de pe urmă a moșului vostru.
59
60	Atunci feciorul cel mai mare ia îndrăzneală și zice :
61
62	— Tată, eu cred că mie mi se cuvine această cinste, pentru că
63	sunt cel mai mare dintre frați; de aceea te rog să-mi dai bani
64	de cheltuială, straie de primeneală, arme și cal de călărie, ca
65	să și pornesc, fără zăbavă.
66
67	— Bine, dragul tatei, dacă te bizuiești că-i putea răzbate până
68	acolo și crezi că ești în stare a cârmui și pe alții, alege-ți
69	un cal din herghelie, care-i vrea tu, ia-ți bani cât ți-or
70	trebui, haine care ți-or plăcea, arme care-i crede că-ți vin la
71	socoteală și mergi cu bine, fătul meu.
72
73	Atunci feciorul craiului își ia cele trebuitoare, sărută mâna
74	tătâne-său, primind carte de la dânsul către împăratul, zice
75	rămas bun fraților săi și apoi încalecă și pornește cu bucurie
76	spre împărăție.
77
78	Craiul însă, vrând să-l ispitească, tace molcum și, pe înserate,
79	se îmbracă pe ascuns într-o piele de urs, apoi încalecă pe cal,
80	iese înaintea fecioru-său pe altă cale și se bagă sub un pod. Și
81	când să treacă fiu-său pe acolo, numai iaca la capătul podului
82	îl și întâmpină un urs mornăind. Atunci calul fiului de crai
83	începe a sări în două picioare, forăind, și cât pe ce să
84	izbească pe stăpânu-său. Și fiul craiului, nemaiputând struni
85	calul și neîndrăznind a mai merge înainte, se întoarnă rușinat
86	înapoi la tatu-său. Până să ajungă el, craiul pe de altă parte
87	și ajunsese acasă, dăduse drumul calului, îndosise pielea cea de
88	urs și aștepta acum să vină fecioru-său. Și numai iaca îl și
89	vede venind repede, dar nu așa după cum se dusese.
90
91	— Da' ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? zise
92	craiul cu mirare. Aista nu-i semn bun, după cât știu eu.
93
94	— De uitat, n-am uitat nimica, tată, dar ia, prin dreptul unui
95	pod, mi-a ieșit înainte un urs grozav, care m-a vârât în toți
96	spărieții. Și cu mare ce scăpând din labele lui, am găsit cu
97	cale să mă întorc la d-ta acasă decât să fiu prada fiarelor
98	sălbatice. Și de-acum înainte, ducă-se, din partea mea, cine
99	știe, că mie unuia nu-mi trebuie nici împărăție, nici nimica;
100	doar n-am a trăi cât lumea, ca să moștenesc pământul.
101
102	— Despre aceasta bine ai chitit-o, dragul tatei. Se vede lucru
103	că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția pentru tine; și
104	decât să încurci numai așa lumea, mai bine să șezi departe, cum
105	zici, căci, mila Domnului: "Lac de-ar fi, broaște sunt destule".
106	Numai aș vrea să știu, cum rămâne cu moșu-tău. Așa-i că ne-am
107	încurcat în slăbăciune?
108
109	— Tată, zise atunci feciorul cel mijlociu, să mă duc eu, dacă
110	vrei.
111
112	— Ai toată voia de la mine, fătul meu, dar mare lucru să fie de
113	nu ți s-or tăia și ție cărările. Mai știi păcatul, poate să-ți
114	iasă înainte vreun iepure, ceva... și popâc! m-oi trezi cu tine
115	acasă, ca și cu frate-tău, ș-apoi atunci rușinea ta n-a fi
116	proastă. Dar dă, cearcă și tu, să vezi cum ți-a sluji norocul.
117	Vorba ceea: "Fiecare pentru sine, croitor de pâine". De-i
118	izbuti, bine-de-bine, iară de nu, au mai pățit și alți voinici
119	ca tine...
120
121	Atunci feciorul cel mijlociu, pregătindu-și cele trebuitoare și
122	primind și el carte din mâna tată-său către împăratul, își ia
123	ziua bună de la frați, și a doua zi pornește și el. Și merge, și
124	merge, până se înnoptează bine. Și când prin dreptul podului,
125	numai iaca și ursul: mor! mor! mor! Calul fiului de crai începe
126	atunci a forăi, a sări în două picioare și a da înapoi. Și fiul
127	craiului, văzând că nu-i lucru de șagă, se lasă și el de
128	împărăție și, cu rușinea lui, se întoarce înapoi la tată-său
129	acasă. Craiul, cum îl vede, zice:
130
131	— Ei, dragul tatei, așa-i că s-a împlinit vorba ceea: "Apără-mă
132	de găini, că de câini nu mă tem".
133
134	— Ce fel de vorbă-i asta, tată?! zise fiu-său rușinat; la d-ta
135	urșii se cheamă găini? Ba, ia acum cred eu frăține-meu, că așa
136	urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice... Încă mă mir
137	cum am scăpat cu viață; lehamite și de împărăție și de tot, că
138	doar, slavă Domnului, am ce mânca la casa d-tale.
139
140	— Ce mânca văd eu bine că ai, despre asta nu e vorbă, fătul meu,
141	zise craiul posomorât, dar ia spuneți-mi: rușinea unde o puneți?
142	Din trei feciori câți are tata, nici unul să nu fie bun de
143	nimica?!
144
145	Apoi, drept să vă spun, că atunci degeaba mai stricați mâncarea,
146	dragii mei... Să umblați numai așa, frunza frăsinelului, toată
147	viața voastră și să vă lăudați că sunteți feciori de crai, asta
148	nu miroase a nas de om... Cum văd eu, frate-meu se poate culca
149	pe o ureche din partea voastră; la sfântul Așteaptă s-a împlini
150	dorința lui. Halal de nepoți ce are! Vorba ceea:
151
152	La plăcinte, înainte
153	Și la război, înapoi.
154	Fiul craiului cel mai mic, făcându-se atunci roș cum îi gotca,
155	iese afară în grădină și începe a plânge în inima sa, lovit
156	fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale
157	părintelui său. Și cum sta el pe gânduri și nu se dumerea ce să
158	facă pentru a scăpa de rușine, numai iaca se trezește dinaintea
159	lui cu o babă gârbovită de bătrânețe, care umbla după milostenie.
160
161	— Da' ce stai așa pe gânduri, luminate crăișor? zise baba;
162	alungă mâhnirea din inima ta, căci norocul îți râde din toate
163	părțile și nu ai de ce fi supărat. Ia, mai bine miluiește baba
164	cu ceva.
165
166	— Ia lasă-mă-ncolo, mătușă, nu mă supăra, zise fiul craiului;
167	acum am altele la capul meu.
168
169	— Fecior de crai, vedea-te-aș împărat! Spune babei ce te
170	chinuiește; că, de unde știi, poate să-ți ajute și ea ceva.
171
172	— Mătușă, știi ce? Una-i una și două-s mai multe; lasă-mă-n
173	pace, că nu-mi văd lumea înaintea ochilor de necaz.
174
175	— Luminate crăișor, să nu bănuiești, dar nu te iuți așa de tare,
176	că nu știi de unde-ți poate veni ajutor.
177
178	— Ce vorbești în dodii, mătușă? Tocmai de la una ca d-ta ți-ai
179	găsit să aștept eu ajutor?
180
181	— Poate ți-i deșanț de una ca aceasta? zise baba. Hei, luminate
182	crăișor! Cel-de-sus varsă darul său peste cei neputincioși; se
183	vede că așa place sfinției-sale. Nu căuta că mă vezi gârbovă și
184	stremțuroasă, dar, prin puterea ce-mi este dată, știu dinainte
185	ceea ce au de gând să izvodească puternicii pământului și
186	adeseori râd cu hohot de nepriceperea și slăbiciunea lor. Așa-i
187	că nu-ți vine a crede, dar să te ferească Dumnezeu de ispită!
188	Căci multe au mai văzut ochii mei de-atâta amar de veacuri câte
189	port pe umerii aceștia. Of! crăișorule! crede-mă, că să aibi tu
190	puterea mea, ai vântura țările și mările, pământul l-ai da de-a
191	dura, lumea aceasta ai purta-o, uite așa, pe degete, și toate ar
192	fi după gândul tău. Dar uite ce vorbește gârbova și
193	neputincioasa! Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce mi-a ieșit din
194	gură! Luminate crăișor, miluiește baba cu ceva!
195
196	Fiul craiului, fermecat de vorbele babei, scoate atunci un ban
197	și zice:
198
199	— Ține, mătușă, de la mine puțin și de la Dumnezeu mult.
200
201	— De unde dai, milostivul Dumnezeu să-ți dea, zise baba, și mult
202	să te înzilească, luminate crăișor, că mare norocire te
203	așteaptă. Puțin mai este, și ai să ajungi împărat, care n-a mai
204	stat altul pe fața pământului așa de iubit, de slăvit și de
205	puternic. Acum, luminate crăișor, ca să vezi cât poate să-ți
206	ajute milostenia, stai liniștit, uită-te drept în ochii mei și
207	ascultă cu luare-aminte ce ți-oi spune: du-te la tată-tău și
208	cere să-ți dea calul, armele și hainele cu care a fost el mire,
209	și atunci ai să te poți duce unde n-au putut merge frații tăi;
210	pentru că ție a fost scris de sus să-ți fie dată această cinste.
211	Tatu-tău s-a împotrivi și n-a vrea să te lase, dar tu stăruiește
212	pe lângă dânsul cu rugăminte, că ai să-l îndupleci. Hainele
213	despre care ți-am vorbit sunt vechi și ponosite, și armele
214	ruginite, iară calul ai să-l poți alege punând în mijlocul
215	hergheliei o tavà plină cu jăratic, și care dintre cai a veni la
216	jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăție și are să
217	te scape din multe primejdii. Ține minte ce-ți spun eu, că poate
218	să ne mai întâlnim la vrun capăt de lume: căci deal cu deal se
219	ajunge, dar încă om cu om!
220
221	Și pe când vorbea baba aceste, o vede învăluită într-un hobot
222	alb, ridicându-se în văzduh, apoi înălțându-se tot mai sus, și
223	după aceea n-o mai zări defel. Atunci o înfiorare cuprinde pe
224	fiul craiului, rămânând uimit de spaimă și mirare, dar pe urmă,
225	venindu-i inima la loc și plin de încredere în sine că va izbuti
226	la ceea ce gândea, se înfățișază înaintea tată-său, zicând:
227
228	— Dă-mi voie ca să mă duc și eu pe urma fraților mei, nu de
229	alta, dar ca să-mi încerc norocul. Și ori oi putea izbuti, ori
230	nu, dar îți făgăduiesc dinainte că, odată pornit din casa
231	d-tale, înapoi nu m-oi mai întoarce, să știu bine că m-oi
232	întâlni și cu moartea în cale.
233
234	— Lucru negândit, dragul tatei, să aud așa vorbe tocmai din gura
235	ta, zise craiul. Frații tăi au dovedit că nu au inimă
236	într-înșii, și din partea lor mi-am luat toată nădejdea. Doar tu
237	să fii mai viteaz, dar parcă tot nu-mi vine a crede. Însă, dacă
238	vrei și vrei numaidecât să te duci, eu nu te opresc, dar mi-i nu
239	cumva să te întâlnești cu scârba în drum și să dai și tu cinstea
240	pe rușine, c-apoi atunci curat îți spun că nu mai ai ce căuta la
241	casa mea.
242
243	— Apoi dă, tată, omul e dator să se încerce. Am să pornesc și eu
244	într-un noroc și cum a da Dumnezeu! Numai, te rog, dă-mi calul,
245	armele și hainele cu care ai fost d-ta mire, ca să mă pot duce.
246
247	Craiul, auzind aceasta, parcă nu i-a prea venit la socoteală și,
248	încrețind din sprâncene, a zis:
249
250	— Hei, hei! dragul tatei, cu vorba aceasta mi-ai adus aminte de
251	cântecul cela:
252
253	Voinic tânăr, cal bătrân,
254	Greu se-ngăduie la drum!
255	D-apoi calul meu de pe atunci cine mai știe unde i-or fi
256	putrezind ciolanele! Că doar nu era să trăiască un veac de om!
257	Cine ți-a vârât în cap și una ca aceasta, acela încă-i unul...
258	Ori vorba ceea: Pesemne umbli după cai morți să le iei
259	potcoavele.
260
261	— Tată, atâta cer și eu de la d-ta. Acum, ori c-a fi trăind
262	calul, ori că n-a fi trăind, aceasta mă privește pe mine; numai
263	vreau să știu dacă mi-l dai ori ba.
264
265	— Din partea mea, dat să-ți fie, dragul tatei, dar mi-i de-a
266	mirarea de unde ai să-l iei, dacă n-are ființă pe lume.
267
268	— Despre aceasta nu mă plâng eu, tată, bine că mi l-ai dat; de
269	unde-a fi, de unde n-a fi, dacă l-oi găsi, al meu să fie.
270
271	Și atunci, odată se suie în pod și coboară de-acolo un căpăstru,
272	un frâu, un bici și o șa, toate colbăite, sfarogite și vechi ca
273	pământul. Apoi mai scoate dintr-un gherghiriu niște straie
274	foarte vechi, un arc, niște săgeți, un paloș și un buzdugan,
275	toate pline de rugină, și se apucă de le grijește bine și le
276	pune deoparte. Pe urmă umple o tava cu jăratic, se duce cu dânsa
277	la herghelie și o pune jos între cai. Și atunci, numai iaca ce
278	iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos,
279	dupuros și slab, de-i numărai coastele; și venind de-a dreptul
280	la tava, apucă o gură de jăratic. Fiul craiului îi și trage
281	atunci cu frâul în cap, zicând:
282
283	— Ghijoagă urâcioasă ce ești! din toți caii, tocmai tu te-ai
284	găsit să mănânci jăratic? De te-a împinge păcatul să mai vii o
285	dată, vai de steaua ta are să fie!
286
287	Apoi începe a purta caii încolo și încoace, și numai iaca
288	slăbătura cea de cal iar se repede și apucă o gură de jăratic.
289	Fiul craiului îi mai trage și atunci un frâu în cap, cât ce
290	poate, și apoi iar începe a purta caii de colo până colo, să
291	vadă, nu cumva a veni alt cal să mănânce jăratic. Și numai iaca,
292	și a treia oară, tot gloaba cea de cal vine și începe a mânca la
293	jăratic, de n-a mai rămas. Atunci fiul craiului, mânios, îi mai
294	trage un frâu, iar cât ce poate, apoi îl prinde în căpăstru și,
295	punându-i frâul în cap, zice în gândul său: "Să-l iau, ori să-i
296	dau drumul? Mă tem că m-oi face de râs. Decât cu așa cal, mai
297	bine pedestru".
298
299	Și cum sta el în cumpene, să-l ia, să nu-l ia, calul se și
300	scutură de trei ori, și îndată rămâne cu părul lins-prelins și
301	tânăr ca un tretin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată
302	herghelia. Și apoi, uitându-se țintă în ochii fiului de crai,
303	zice:
304
305	— Sui pe mine, stăpâne, și ține-te bine! Fiul craiului,
306	punându-i zabala în gură, încalecă, și atunci calul odată zboară
307	cu dânsul până la nouri și apoi se lasă în jos ca o săgeată.
308	După aceea mai zboară încă o dată până la lună și iar se lasă în
309	jos mai iute decât fulgerul. Și unde nu mai zboară și a treia
310	oară până la soare și, când se lasă jos, întreabă:
311
312	— Ei, stăpâne, cum ți se pare? Gândit-ai vrodată că ai să
313	ajungi: soarele cu picioarele, luna cu mâna și prin nouri să
314	cauți cununa?
315
316	— Cum să mi se pară, dragul meu tovarăș? Ia, m-ai băgat în toate
317	grozile morții, căci, cuprins de amețeală, nu mai știam unde mă
318	găsesc și cât pe ce erai să mă prăpădești.
319
320	— Ia, așa am amețit și eu, stăpâne, când mi-ai dat cu frâul în
321	cap, să mă prăpădești, și cu asta am vrut să-mi răstorc cele
322	trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. Acum cred că mă
323	cunoști și de urât și de frumos, și de bătrân și de tânăr, și de
324	slab și de puternic; de-aceea mă fac iar cum m-ai văzut în
325	herghelie, și de-acum înainte sunt gata să te întovărășesc
326	oriunde mi-i porunci, stăpâne. Numai să-mi spui dinainte cum să
327	te duc: ca vântul ori ca gândul?
328
329	— De mi-i duce ca gândul, tu mi-i prăpădi, iar de mi-i duce ca
330	vântul, tu mi-i folosi, căluțul meu, zise fiul craiului.
331
332	— Bine, stăpâne. Acum sui pe mine fără grijă și hai să te duc
333	unde vrei.
334
335	Fiul craiului, încălecând, îl netezește pe coamă și zice: — Hai,
336	căluțul meu! Atunci calul zboară lin ca vântul, și când vântul a
337	aburit, iaca și ei la crai în ogradă au sosit.
338
339	— Bun sosit la noi, voinice! zise craiul, cam cu jumătate de
340	gură. Dar aista cal ți l-ai ales?...
341
342	— Apoi dă, tată, cum a dat târgul și norocul; am de trecut prin
343	multe locuri și nu vreau să mă ia oamenii la ochi. M-oi duce și
344	eu cât călare, cât pe jos, cum oi putea.
345
346	Și zicând aceste, pune tarnița pe cal, anină armele la oblânc,
347	își ia merinde și bani de ajuns, schimburi în desagi și o ploscă
348	plină cu apă. Apoi sărută mâna tată-său, primind carte de la
349	dânsul către împăratul, zice rămas bun fraților săi și a treia
350	zi către seară pornește și el, mergând din pasul calului. Și
351	merge el, și merge, până se înnoptează bine. Și, prin dreptul
352	podului, numai iaca îi iese și lui ursul înainte, mornăind
353	înfricoșat. Calul atunci dă năvală asupra ursului, și fiul
354	craiului, ridicând buzduganul să dea, numai iaca ce aude glas de
355	om zicând:
356
357	— Dragul tatei, nu da, că eu sunt. Atunci fiul craiului
358	descalecă, și tată-său, cuprinzându-l în brațe, îl sărută și-i
359	zice:
360
361	— Fătul meu, bun tovarăș ți-ai ales; de te-a învățat cineva,
362	bine ți-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, bun cap ai
363	avut. Mergi de-acum tot înainte, că tu ești vrednic de împărat.
364	Numai ține minte sfatul ce-ți dau: în călătoria ta ai să ai
365	trebuință și de răi, și de buni, dar să te ferești de omul roș,
366	iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu
367	dânșii, căci sunt foarte șugubeți. Și, la toată întâmplarea,
368	calul, tovarășul tău, te-a mai sfătui și el ce ai să faci, că de
369	multe primejdii m-a scăpat și pe mine în tinerețile mele! Na-ți
370	acum și pielea asta de urs, că ți-a prinde bine vreodată.
371
372	Apoi, dezmierdând calul, îi mai sărută de câteva ori pe amândoi
373	și le zice:
374
375	— Mergeți în pace, dragii mei. De-acum înainte, Dumnezeu știe
376	când ne-om mai vedea!...
377
378	Fiul craiului atunci încalecă, și calul, scuturându-se, mai
379	arată-se o dată tânăr, cum îi plăcea craiului, apoi face o
380	săritură înapoi și una înainte și se cam mai duc la împărăție,
381	Dumnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste, înainte mult mai
382	este. Și merg ei o zi, merg două, și merg patruzeci și nouă,
383	până ce de la o vreme le intră calea în codru și atunci numai
384	iaca ce le iese înainte un om spân și zice cu îndrăzneală fiului
385	de crai:
386
387	— Bun întâlnișul, voinice! Nu ai trebuință de slugă la drum?
388	Prin locurile iestea e cam greu de călătorit singur; nu cumva
389	să-ți iasă vro dihanie ceva înainte și să-ți scurteze cărările.
390	Eu cunosc bine pe-aici, și poate mai încolo să ai nevoie de unul
391	ca mine.
392
393	— Poate să am, poate să n-am, zise fiul craiului, uitându-se
394	țintă în ochii Spânului, dar acum deodată mă las în voia
395	întâmplării, și apoi, dând pinteni calului, pornește.
396
397	Mai merge el înainte prin codru cât merge, și, la o strâmtoare,
398	numai iaca ce Spânul iar îi iese înainte, prefăcut în alte
399	straie, și zice cu glas subțiratic și necunoscut:
400
401	— Bună calea, drumețule! — Bună să-ți fie inima, cum ți-i
402	căutătura, zise fiul craiului. — Cât despre inima mea, s-o dea
403	Dumnezeu oricui, zise Spânul oftând... Numai ce folos? Omul bun
404	n-are noroc; asta-i știută; rogu-te, să nu-ți fie cu supărare,
405	drumețule, dar fiindcă a venit vorba de-așa, îți spun, ca la un
406	frate, că din cruda copilărie slujesc prin străini, și încaltea
407	nu mi-ar fi ciudă, când n-aș vra să mă dau la treabă, căci cu
408	munca m-am trezit. Dar așa, muncesc, muncesc, și nu s-alege
409	nimica de mine; pentru că tot de stăpâni calici mi-am avut
410	parte. Și vorba ceea: La calic slujești, calic rămâi. Când aș da
411	odată peste un stăpân cum gândesc eu, n-aș ști ce să fac să nu-l
412	smintesc. Nu cumva ai trebuință de slugă, voinice? Cum te văd,
413	sameni a avea seu la rărunchi. De ce te scumpești pentru nimica
414	toată și nu-ți iei o slugă vrednică, ca să-ți fie mână de ajutor
415	la drum? Locurile aiestea sunt șugubețe; de unde știi cum vine
416	întâmplarea, și, Doamne ferește, să nu-ți cadă greu singur.
417
418	— Acum deodată încă tot nu, zise fiul craiului cu mâna pe
419	buzdugan; m-oi mai sluji și eu singur, cum oi putea, și dând iar
420	pinteni calului, pornește mai repede.
421
422	Și mergând el tot înainte prin codri întunecoși, de la un loc se
423	închide calea și încep a i se încurca cărările, încât nu se mai
424	pricepe fiul craiului acum încotro să apuce și pe unde să meargă.
425
426	— Ptiu, drace! iaca în ce încurcătură am intrat! Asta-i mai rău
427	decât poftim la masă, zise el. Nici tu sat, nici tu târg, nici
428	tu nimica. De ce mergi înainte, numai peste pustietăți dai;
429	parcă a pierit sămânța omenească de pe fața pământului. Îmi pare
430	rău că n-am luat măcar spânul cel de-al doilea cu mine. Dacă s-a
431	aruncat în partea mâne-sa, ce-i vinovat el? Tata așa a zis, însă
432	la mare nevoie ce-i de făcut? vorba ceea: Rău-i cu rău, dar e
433	mai rău făr' de rău. Și tot horhăind el când pe o cărare, când
434	pe un drum părăsit, numai iaca ce iar îi iese Spânul înainte,
435	îmbrăcat altfel și călare pe un cal frumos, și, prefăcându-și
436	glasul, începe a căina pe fiul craiului, zicând:
437
438	— Sărmane omule, rău drum ai apucat! Se vede că ești străin și
439	nu cunoști locurile pe aici. Ai avut mare noroc de mine, de n-ai
440	apucat a coborî priporul ista, că erai prăpădit. Ia, colo
441	devale, în înfundătura ceea, un taur grozav la mulți bezmetici
442	le-a curmat zilele. Și eu, mai deunăzi, cât mă vezi de voinic,
443	de-abia am scăpat de dânsul, ca prin urechile acului.
444	Întoarce-te înapoi, ori, dacă ai de dus înainte, ia-ți un ajutor
445	pe cineva. Chiar și eu m-aș tocmi la d-ta, dacă ți-a fi cu
446	plăcere.
447
448	— Așa ar trebui să urmez, om bun, zise fiul craiului, dar ți-oi
449	spune drept: tata mi-a dat în grijă, când am pornit de-acasă, ca
450	să mă feresc de omul roș, iară mai ales de cel spân, cât oi
451	putea; să n-am de a face cu dânșii nici în clin, nici în mînecă;
452	și dacă n-ai fi spân, bucuros te-aș tocmi.
453
454	— Hei, hei! călătorule. Dacă ți-i vorba de-așa, ai să-ți rupi
455	ciochinele umblând și tot n-ai să găsești slugă cum cauți d-ta,
456	că pe-aici sunt numai oameni spâni. Ș-apoi, când este la
457	adicălea, te-aș întreba: ca' ce fel de zăticneală ai putea să
458	întâmpini din pricina asta? Pesemne n-ai auzit vorba ceea: că de
459	păr și de coate-goale nu se plânge nimene. Și când nu sunt ochi
460	negri, săruți și albaștri! Așa și d-ta: mulțumește lui Dumnezeu
461	că m-ai găsit și tocmește-mă. Și dacă-i apuca odată a te
462	deprinde cu mine, știu bine că n-am să pot scăpa ușor de d-ta,
463	căci așa sunt eu în felul meu, știu una și bună: să-mi slujesc
464	stăpânul cu dreptate. Hai, nu mai sta la îndoială, că mă tem să
465	nu ne-apuce noaptea pe aici. Și când ai avea încaltea un cal
466	bun, calea-valea, dar cu smârțogul ista îți duc vergile.
467
468	— Apoi dă, Spânule, nu știu cum să fac, zise fiul craiului. Din
469	copilăria mea sunt deprins a asculta de tată și, tocmindu-te pe
470	tine, parcă-mi vine nu știu cum. Dar, fiindcă mi-au mai ieșit
471	până acum înainte încă doi spâni, și cu tine al treilea, apoi
472	mai-mi vine a crede că asta-i țara spânilor și n-am încotro;
473	mort-copt, trebuie să te iau cu mine, dacă zici că știi bine
474	locurile pe aici.
475
476	Și, din două vorbe, fiul craiului îl tocmește și după aceea
477	pornesc împreună să iasă la drum, pe unde arată Spânul. Și
478	mergând ei o bucată bună, Spânul se preface că-i e sete și cere
479	plosca cu apă de la stăpânu-său. Fiul craiului i-o dă, și
480	Spânul, cum o pune la gură, pe loc o și ia, oțărându-se, și
481	varsă toată apa dintr-însa. Fiul craiului zice atunci supărat:
482
483	— Dar bine, Spânule, de ce te apuci? Nu vezi că pe aici e mare
484	lipsă de apă? Și pe arșița asta o să ne uscăm de sete.
485
486	— Să avem iertare, stăpâne! Apa era bâhlită și ne-am fi putut
487	bolnăvi. Cât despre apa bună, nu vă îngrijiți; acuș avem să dăm
488	peste o fântână cu apă dulce și rece ca gheața. Acolo vom poposi
489	puțin, oi clătări plosca bine ș-oi umple-o cu apă proaspătă, ca
490	să avem la drum, căci mai încolo nu prea sunt fântâni, și, din
491	partea apei, mi se pare că i-om duce dorul. Și cârnind pe o
492	cărare, mai merg ei oleacă înainte, până ce ajung într-o poiană
493	și numai iaca ce dau de o fântână cu ghizdele de stejar și cu un
494	capac deschis în lături. Fântâna era adâncă și nu avea nici
495	roată, nici cumpână, ci numai o scară de coborât până la apă.
496
497	— Ei, ei! Spânule, acum să te văd cât ești de vrednic, zise fiul
498	craiului. Spânul atunci zâmbește puțin și, coborându-se în
499	fântână, umple întâi plosca și o pune la șold. Apoi, mai stând
500	acolo în fund pe scară, aproape de fața apei, zice:
501
502	— Ei, da' ce răcoare-i aici! "Chima răului pe malul pârăului!"
503	Îmi vine să nu mai ies afară. Dumnezeu să ușureze păcatele celui
504	cu fântâna, că bun lucru a mai făcut. Pe arșițele ieste, o
505	răcoreală ca asta mult plătește!
506
507	Mai șede el acolo puțin și apoi iese afară, zicând: — Doamne,
508	stăpâne, nu știi cât mă simțesc de ușor; parcă îmi vine să zbor,
509	nu altăceva! Ia vâră-te și d-ta oleacă, să vezi cum ai să te
510	răcorești; așa are să-ți vină de îndemână după asta, de are să
511	ți se pară că ești ușor cum îi pana...
512
513	Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se
514	potrivește Spânului și se bagă în fântână, fără să-i trăsnească
515	prin minte ce i se poate întâmpla. Și cum sta și el acolo de se
516	răcorea, Spânul face tranc! capacul pe gura fântânii, apoi se
517	suie deasupra lui și zice cu glas răutăcios:
518
519	— Alelei! fecior de om viclean ce te găsești; tocmai de ceea ce
520	te-ai păzit n-ai scăpat. Ei, că bine mi te-am căptușit! Acum
521	să-mi spui tu cine ești, de unde vii și încotro te duci, că, de
522	nu, acolo îți putrezesc ciolanele!
523
524	Fiul craiului ce era să facă? Îi spune cu de-amănuntul, căci,
525	dă, care om nu ține la viață înainte de toate?
526
527	— Bine, atâta am vrut să aflu din gura ta, pui de viperă ce
528	mi-ai fost, zice atunci Spânul: numai cată să fie așa, că, de
529	te-oi prinde cu oca mică, greu are să-ți cadă. Chiar acum aș
530	putea să te omor, în voia cea bună, dar mi-i milă de tinerețile
531	tale... Dacă vrei să mai vezi soarele cu ochii și să mai calci
532	pe iarbă verde, atunci jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău că
533	mi-i da ascultare și supunere întru toate, chiar și-n foc de
534	ți-aș zice să te arunci. Și, de azi înainte, eu o să fiu în
535	locul tău nepotul împăratului, despre care mi-ai vorbit, iară tu
536	— sluga mea; și atâta vreme să ai a mă sluji, până când îi muri
537	și iar îi învia. Și oriunde vei merge cu mine, nu care cumva să
538	bleștești din gură către cineva despre ceea ce a urmat între
539	noi, că te-am șters de pe fața pământului. Îți place așa să mai
540	trăiești, bine-de-bine; iară de nu, spune-mi verde în ochi, ca
541	să știu ce leac trebuie să-ți fac...
542
543	Fiul craiului, văzându-se prins în clește și fără nici o putere,
544	îi jură credință și supunere întru toate, lăsându-se în știrea
545	lui Dumnezeu, cum a vrea el să facă. Atunci Spânul pune mâna pe
546	cartea, pe banii și pe armele fiului de crai și le ia la sine;
547	apoi îl scoate din fântână și-i dă paloșul să-l sărute, ca semn
548	de pecetluire a jurământului, zicând:
549
550	— De-acum înainte să știi că te cheamă Harap-Alb; aista ți-i
551	numele, și altul nu.
552
553	După aceasta încalecă, fiecare pe calul său, și pornesc, Spânul
554	înainte, ca stăpân, Harap-Alb în urmă, ca slugă, mergând spre
555	împărăție, Dumnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste, înainte
556	mult mai este.
557
558	Și merg ei, și merg, cale lungă să le-ajungă, trecând peste nouă
559	mări, peste nouă țări și peste nouă ape mari, și într-o târzie
560	vreme ajung la împărăție.
561
562	Și cum ajung, Spânul se înfățișază înaintea împăratului cu carte
563	din partea craiului. Și împăratul Verde, citind cartea, arde de
564	bucurie că i-a venit nepotul, și pe dată îl și face cunoscut
565	curții și fetelor sale, care îl primesc cu toată cinstea
566	cuvenită unui fiu de crai și moștenitor al împăratului.
567
568	Atunci Spânul, văzând că i s-au prins minciunile de bine, cheamă
569	la sine pe Harap-Alb și-i zice cu asprime:
570
571	— Tu să șezi la grajd nedezlipit și să îngrijești de calul meu
572	ca de ochii din cap, că de-oi veni pe-acolo și n-oi găsi trebile
573	făcute după plac, vai de pielea ta are să fie. Dar până atunci,
574	na-ți o palmă, ca să ții minte ce ți-am spus. Bagat-ai în cap
575	vorbele mele?
576
577	— Da, stăpâne, zise Harap-Alb, lăsând ochii în jos. Și, ieșind,
578	pornește la grajd. Cu asta a voit Spânul să-și arate arama și să
579	facă pe HarapAlb ca să-i ia și mai mult frica.
580
581	Fetele împăratului întâmplându-se de față când a lovit Spânul pe
582	Harap-Alb, li s-a făcut milă de dânsul și au zis Spânului cu
583	binișorul:
584
585	— Vere, nu faci bine ceea ce faci. Dacă este că a lăsat Dumnezeu
586	să fim mari peste alții, ar trebui să avem milă de dânșii, că și
587	ei, sărmanii, sunt oameni!
588
589	— Hei, dragele mele vere, zice Spânul cu viclenia lui
590	obicinuită; d-voastră încă nu știți ce-i pe lume. Dacă
591	dobitoacele n-ar fi fost înfrânate, de demult ar fi sfâșiat pe
592	om. Și trebuie să știți că și între oameni cea mai mare parte
593	sunt dobitoace, care trebuiesc ținuți din frâu, dacă ți-i voia
594	să faci treabă cu dânșii.
595
596	Ei, apoi... zi că nu-i lumea de-apoi! Să te ferească Dumnezeu
597	când prinde mămăliga coajă. Vorba ceea:
598
599	Dă-mi, Doamne, ce n-am avut,
600	Să mă mier ce m-a găsit.
601	Fetele atunci au luat altă vorbă, dar din inima lor nu s-a șters
602	purtarea necuviincioasă a Spânului, cu toate îndreptările și
603	înrudirea lui, pentru că bunătatea nu are de-a face cu răutatea.
604	Vorba ceea:
605
606	Vița-de-vie, tot în vie,
607	Iară vița-de-boz, tot răgoz.
608	Și din ceasul acela au început a vorbi ele înde ele, că Spânul
609	defel nu samănă în partea lor, nici la chip, nici la bunătate;
610	și că Harap-Alb, sluga lui, are o înfățișare mult mai plăcută și
611	seamănă a fi mult mai omenos. Pesemne inima le spunea că Spânul
612	nu le este văr, și de aceea nu-l puteau mistui. Așa îl urâse ele
613	de tare acum, că, dacă ar fi fost în banii lor, s-ar fi lepădat
614	de Spân ca de Ucigă-l-crucea. Dar nu aveau ce se face de
615	împăratul, ca să nu-i aducă supărare.
616
617	Amu, într-una din zile, cum ședea Spânul la ospăț împreună cu
618	moșu-său, cu verele sale și cu alții, câți se întâmplase, li
619	s-au adus mai la urmă în masă și niște sălăți foarte minunate.
620	Atunci împăratul zice Spânului :
621
622	— Nepoate, mai mâncat-ai sălăți de aceste de când ești? — Ba nu,
623	moșule, zice Spânul; tocmai eram să vă întreb de unde le aveți,
624	că tare-s bune!... O haraba întreagă aș fi în stare să mănânc,
625	și parcă tot nu m-aș sătura.
626
627	— Te crede moșul, nepoate, dar când ai ști cu ce greutate se
628	capătă! pentru că numai în Grădina Ursului, dacă-i fi auzit de
629	dânsa, se află sălăți de aceste, și mai rar om care să poată lua
630	dintr-însele și să scape cu viață. Între toți oamenii din
631	împărăția mea, numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. Și
632	acela, el știe ce face, ce drege, de-mi aduce din când în când
633	așa, câte puține, de poftă.
634
635	Spânul, voind să piardă acum pe Harap-Alb cu orice preț, zise
636	împăratului:
637
638	— Doamne, moșule, de nu mi-a aduce sluga mea sălăți de aceste și
639	din piatra seacă, mare lucru să fie!
640
641	— Ce vorbești, nepoate! zise împăratul; unul ca dânsul, și încă
642	necunoscător de locurile acestea, cum crezi că ar putea face
643	această slujbă? Doar de ți-i greu de viața lui.
644
645	— Ia las', moșule, nu-i duce grija; pun rămășag că are să-mi
646	aducă sălăți întocmai ca aceste, și încă multe, că știu eu ce
647	poate el.
648
649	Ș-odată cheamă Spânul pe Harap-Alb și-i zice răstit: — Acum
650	degrabă să te duci cum îi ști tu și să-mi aduci sălăți de aceste
651	din Grădina Ursului. Hai, ieși repede și pornește, că nu-i vreme
652	de pierdut. Dar nu cumva să faci de altfel, că nici în borta
653	șoarecului nu ești scăpat de mine!
654
655	Harap-Alb iese mâhnit, se duce în grajd și începe a-și netezi
656	calul pe coamă, zicând:
657
658	— Ei, căluțul meu, când ai ști tu în ce necaz am intrat! Sfânt
659	să fie rostul tătâne-meu, că bine m-a învățat! Așa-i că, dacă
660	n-am ținut seamă de vorbele lui, am ajuns slugă la dârloagă și
661	acum, vrând-nevrând, trebuie s-ascult, că mi-i capul în
662	primejdie?
663
664	— Stăpâne, zise atunci calul; de-acum înainte, ori cu capul de
665	piatră, ori cu piatra de cap, tot atâta-i: fii odată bărbat și
666	nu-ți face voie rea. Încalecă pe mine și hai! Știu eu unde te-oi
667	duce, și mare-i Dumnezeu, ne-a scăpa el și din aceasta!
668
669	Harap-Alb, mai prinzând oleacă la inimă, încalecă și se lasă în
670	voia calului, unde vrea el să-l ducă.
671
672	Atunci calul pornește la pas, până ce iese mai încolo, ca să
673	nu-i vadă nimene. Apoi își arată puterile sale, zicând:
674
675	— Stăpâne, ține-te bine pe mine, că am să zbor lin ca vântul, să
676	cutreierăm pământul. Mare-i Dumnezeu și meșteru-i dracul.
677	Helbet! vom putea veni de hac și Spânului celuia, nu-i e vremea
678	trecută.
679
680	Și odată zboară calul cu Harap-Alb până la nouri; apoi o ia de-a
681	curmezișul pământului: pe deasupra codrilor, peste vârful
682	munților, peste apa mărilor și după aceea se lasă încet- încet
683	într-un ostrov mândru din mijlocul unei mări, lângă o căsuță
684	singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos de o podină
685	de gros, moale ca mătasa și verde ca buraticul.
686
687	Atunci Harap-Alb descalecă, și spre mai mare mirarea lui, numai
688	iaca îl întâmpină în pragul ușii cerșetoarea căreia îi dăduse el
689	un ban de pomană, înainte de pornirea lui de acasă.
690
691	— Ei, Harap-Alb, așa-i că ai venit la vorbele mele, că deal cu
692	deal se ajunge, dar încă om cu om? Află acum că eu sunt Sfânta
693	Duminică și știu ce nevoie te-a adus pe la mine. Spânul vrea
694	să-ți răpună capul cu orice chip și de-aceea te-a trimis să-i
695	aduci sălăți din Grădina Ursului, dar i-or da ele odată pe
696	nas... Rămâi aici în astă-noapte, ca să văd ce-i de făcut.
697
698	Harap-Alb rămâne bucuros, mulțumind Sfintei Duminici pentru buna
699	găzduire și îngrijirea ce are de el.
700
701	— Fii încredințat că nu eu, ci puterea milosteniei și inima ta
702	cea bună te ajută, Harap-Alb, zice Sfânta Duminică ieșind și
703	lăsându-l în pace să se liniștească.
704
705	Și cum iese Sfânta Duminică afară, odată și pornește desculță
706	prin rouă, de culege o poală de somnoroasă, pe care o fierbe la
707	un loc cu o vadră de lapte dulce și cu una de miere și apoi ia
708	mursa aceea și iute se duce de o toarnă în fântâna din Grădina
709	Ursului, care fântână era plină cu apă până la gură. Și mai
710	stând Sfânta Duminică oleacă în preajma fântânii, numai iaca ce
711	vede că vine ursul cu o falcă în cer și cu una în pământ,
712	mornăind înfricoșat. Și cum ajunge la fântână, cum începe a bea
713	lacom la apă și a-și linge buzele de dulceața și bunătatea ei.
714	Și mai stă din băut, și iar începe a mornăi; și iar mai bea câte
715	un răstimp, și iar mornăiește, până ce, de la o vreme, încep a-i
716	slăbi puterile și, cuprins de amețeală, pe loc cade jos și
717	adoarme mort, de puteai să tai lemne pe dânsul.
718
719	Atunci Sfânta Duminică, văzându-l așa, într-o clipă se duce și,
720	deșteptând pe Harap-Alb chiar în miezul nopții, îi zice:
721
722	— Îmbracă-te iute în pielea cea de urs, care o ai de la tată-
723	tău, apucă pe ici tot înainte, și cum îi ajunge în răscrucile
724	drumului, ai să dai de Grădina Ursului. Atunci sai repede
725	înlăuntru de-ți ia sălăți într-ales, și câte-i vrea de multe,
726	căci pe urs l-am pus eu la cale. Dar, la toată întâmplarea, de-i
727	vedea și-i vedea că s-a trezit și năvălește la tine, zvârle-i
728	pielea cea de urs și apoi fugi încoace spre mine cât îi putea.
729
730	Harap-Alb face cum îi zice Sfânta Duminică. Și cum ajunge în
731	grădină, odată începe a smulge la sălăți într-ales și leagă o
732	sarcină mare, mare, cât pe ce să n-o poată ridica în spinare. Și
733	când să iasă cu dânsa din grădină, iaca ursul se trezește, și
734	după dânsul, Gavrile! Harap-Alb, dacă vede reaua, i-aruncă
735	pielea cea de urs, și apoi fuge cât ce poate cu sarcina în
736	spate, tot înainte la Sfânta Duminică, scăpând cu obraz curat.
737
738	După aceasta, Harap-Alb, mulțumind Sfintei Duminici pentru
739	binele ce i-a făcut, îi sărută mâna, apoi își ia sălățile și,
740	încălecând, pornește spre împărăție, Dumnezeu să ne ție, că
741	cuvântul din poveste, înainte mult mai este.
742
743	Și mergând tot cum s-a dus, de la o vreme ajunge la împărăție și
744	dă sălățile în mâna Spânului.
745
746	Împăratul și fetele sale, văzând aceasta, le-a fost de-a
747	mirarea. Atunci Spânul zice îngâmfat:
748
749	— Ei, moșule, ce mai zici? — Ce să zic, nepoate? Ia, când aș avé
750	eu o slugă ca aceasta, nu i-aș trece pe dinainte.
751
752	— D-apoi de ce mi l-a dat tata de-acasă? numai de vrednicia lui,
753	zise Spânul; căci altfel nu-l mai luam după mine, ca să-mi
754	încurce zilele.
755
756	La vro câteva zile după aceasta, împăratul arată Spânului niște
757	pietre scumpe, zicând:
758
759	— Nepoate, mai văzut-ai pietre nestemate așa de mari și frumoase
760	ca acestea de când ești?
761
762	— Am văzut eu, moșule, felurite pietre scumpe, dar ca aceste,
763	drept să-ți spun, n-am văzut. Oare pe unde se pot găsi așa
764	pietre?
765
766	— Pe unde să se găsească, nepoate! Ia, în Pădurea Cerbului. Și
767	cerbul acela este bătut tot cu pietre scumpe, mult mai mari și
768	mai frumoase decât aceste. Mai întâi, cică are una în frunte, de
769	strălucește ca soarele. Dar nu se poate apropia nimene de cerb,
770	căci este solomonit și nici un fel de armă nu-l prinde; însă el,
771	pe care l-a zări, nu mai scapă cu viață. De-aceea fuge lumea de
772	dânsul de-și scoate ochii; și nu numai atâta, dar chiar când se
773	uită la cineva, fie om sau orice dihanie a fi, pe loc rămâne
774	moartă. Și cică o mulțime de oameni și de sălbătăciuni zac fără
775	suflare în pădurea lui numai din astă pricină: se vede că este
776	solomonit, întors de la țâță, sau dracul mai știe ce are de-i
777	așa de primejdios. Dar cu toate aceste, trebuie să știi,
778	nepoate, că unii oameni îs mai al dracului decât dracul; nu se
779	astâmpără nici în ruptul capului; măcar că au pățit multe, tot
780	cearcă prin pădurea lui, să vadă, nu l-or putea găbui cumva? Și
781	care dintre ei are îndrăzneala mare și noroc și mai mare,
782	umblând pe acolo, găsește din întâmplare câte o piatră de
783	aceste, picată de pe cerb, când se scutură el la șapte ani o
784	dată, și apoi aceluia om nu-i trebuie altă negustorie mai bună.
785	Aduce piatra la mine și i-o plătesc cât nu face; ba încă sunt
786	bucuros că o pot căpăta. Și află, nepoate, că asemene pietre fac
787	podoaba împărăției mele, nu se găsesc altele mai mari și mai
788	frumoase decât aceste la nici o împărăție, și de-aceea s-a dus
789	vestea despre ele în toată lumea. Mulți împărați și crai înadins
790	vin să le vadă, și li-i de-a mirarea de unde le am.
791
792	— Doamne, moșule! zise atunci Spânul; să nu te superi, dar nu
793	știu ce fel de oameni fricoși aveți pe aici. Eu pun rămășag pe
794	ce vrei că sluga mea are să-mi aducă pielea cerbului aceluia, cu
795	cap cu tot, așa împodobit cum este.
796
797	Ș-odată cheamă Spânul pe Harap-Alb și-i zice: — Du-te în Pădurea
798	Cerbului, cum îi ști tu, și măcar fă pe dracul în patru, sau
799	orice-i face, dar numaidecât să-mi aduci pielea cerbului, cu cap
800	cu tot, așa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc. Și doar te-a
801	împinge păcatul să clintești vreo piatră din locul său, iară mai
802	ales acea mare din fruntea cerbului, c-apoi atâta ți-i leacul!
803	Hai, pornește iute, că nu-i vreme de pierdut!
804
805	Harap-Alb vede el bine unde merge treaba, că doar nu era din
806	butuci; dar neavând încotro, iese mâhnit, se duce iar în grajd
807	la cal și, netezindu-l pe coamă, îi zice:
808
809	— Dragul meu căluț, la grea belea m-a vârât iar Spânul!... De-oi
810	mai scăpa și din asta cu viață, apoi tot mai am zile de trăit.
811	Dar nu știu, zău, la cât mi-a sta norocul!
812
813	— Nu-i nimica, stăpâne, zise calul. Capul de-ar fi sănătos, că
814	belelele curg gârlă. Poate ai primit poruncă să jupești piatra
815	morii și să duci pielea la împărăție...
816
817	— Ba nu, căluțul meu; alta și mai înfricoșată, zise Harap- Alb.
818
819	— Vorbă să fie, stăpâne, că tocmeala-i gata, zise calul. Nu te
820	teme, știu eu năzdrăvănii de ale Spânului; și să fi vrut, de
821	demult i-aș fi făcut pe obraz, dar lasă-l să-și mai joace calul.
822	Ce gândești? Și unii ca aceștia sunt trebuitori pe lume
823	câteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte... Zi și
824	d-ta că ai avut să tragi un păcat strămoșesc. Vorba ceea:
825	"Părinții mănâncă aguridă, și fiilor li se strepezesc dinții".
826	Hai, nu mai sta la gânduri; încalecă pe mine și pune-ți nădejdea
827	în Dumnezeu, că mare-i puterea Lui; nu ne-a lăsa el să suferim
828	îndelung. Cum vrei. "Ce-i e scris omului în frunte-i e pus."
829	Doar' mare-i Cel-de-sus! S-or sfârși ele și aceste de la o
830	vreme...
831
832	Harap-Alb atunci încalecă, și calul pornește la pas, până ce
833	iese mai încolo departe, ca să nu-i ia lumea la ochi. Și apoi,
834	încordându-se și scuturându-se o dată voinicește, iară-și arată
835	puterile, zicând:
836
837	— Ține-te zdravăn, stăpâne, că iar am să zbor:
838
839	În înaltul cerului,
840	Văzduhul pământului;
841	Pe deasupra codrilor,
842	Peste vârful munților,
843	Prin ceața măgurilor,
844	Spre noianul mărilor,
845	La crăiasa zânelor,
846	Minunea minunilor,
847	Din ostrovul florilor.
848	Și zicând aceste, odată și zboară cu Harap-Alb
849
850	În înaltul cerului,
851	Văzduhul pământului;
852	și o ia de-a curmeziș:
853	De la nouri către soare,
854	Printre lună și luceferi,
855	Stele mândre lucitoare,
856	și apoi se lasă lin ca vântul:
857	În ostrovul florilor,
858	La crăiasa zânelor,
859	Minunea minunilor.
860	Și când vântul a aburit, iaca și ei la Sfânta Duminică iar au
861	sosit. Sfânta Duminică era acasă și, cum a văzut pe Harap-Alb
862	poposind la ușa ei, pe loc l-a întâmpinat și i-a zis cu blândețe:
863
864	— Ei, Harap-Alb, așa-i că iar te-a ajuns nevoia de mine? — Așa
865	este, măicuță, răspunse Harap-Alb, cufundat în gânduri și galben
866	la față, de parcă-i luase pânza de pe obraz. Spânul vrea să-mi
867	răpună capul cu orice preț. Și de-aș muri mai degrabă, să scap
868	odată de zbucium: decât așa viață, mai bine moarte de o mie de
869	ori!
870
871	— Vai de mine și de mine, Harap-Alb, zise Sfânta Duminică; parcă
872	nu te-aș fi crezut așa slab de înger, dar, după cât văd, ești
873	mai fricos decât o femeie! Hai, nu mai sta ca o găină plouată!
874	rămâi la mine în astă noapte și ți-oi da eu vrun ajutor. Mare-i
875	Dumnezeu! N-a mai fi el după gândul Spânului. Însă mai rabdă și
876	tu, fătul meu, că mult ai avut de răbdat și puțin mai ai.
877	Pân-acum ți-a fost mai greu, dar de-acum înainte tot așa are
878	să-ți fie, până ce-i ieși din slujba Spânului, de la care ai să
879	tragi încă multe necazuri, dar ai să scapi din toate cu capul
880	teafăr, pentru că norocul te ajută.
881
882	— Poate așa să fie, măicuță, zise Harap-Alb, dar prea multe s-au
883	îngrămădit deodată pe capul meu.
884
885	— Câte a dat Dumnezeu, Harap-Alb, zise Sfânta Duminică; așa a
886	trebuit să se întâmple, și n-ai cui bănui: pentru că nu-i după
887	cum gândește omul, ci-i după cum vrea Domnul. Când vei ajunge și
888	tu odată mare și tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a
889	fir-a-păr și vei crede celor asupriți și necăjiți, pentru că
890	știi acum ce e necazul. Dar până atunci, mai rabdă, HarapAlb,
891	căci cu răbdarea îi frigi pielea.
892
893	Harap-Alb, nemaiavând ce zice, mulțumește lui Dumnezeu, și de
894	bine, și de rău, și Sfintei Duminici pentru buna găzduire și
895	ajutorul făgăduit.
896
897	— Ia, acum mai vii de-acasă, fătul meu! Zică cine-a zice și cum
898	a vrea să zică, dar când este să dai peste păcat, dacă-i
899	înainte, te silești să-l ajungi, iar dacă-i în urmă, stai și-l
900	aștepți. Mă rog, ce mai la deal, la vale? așa e lumea asta și,
901	de-ai face ce-ai face, rămâne cum este ea; nu poți s-o întorci
902	cu umărul, măcar să te pui în ruptul capului. Vorba ceea: "Zi-i
903	lume și te mântuie". Dar ia să lăsăm toate la o parte și, până
904	la una-alta, hai să vedem ce-i de făcut cu cerbul, că Spânul
905	te-a fi așteptând cu nerăbdare. Și, dă, stăpân nu-i? trebuie
906	să-l asculți. Vorba ceea: "Leagă calul unde zice stăpânul".
907
908	Și odată scoate Sfânta Duminică obrăzarul și sabia lui
909	Statu-Palmă-Barbă-Cot, de unde le avea și, dându-le lui
910	Harap-Alb, zice:
911
912	— Ține aceste, că au să-ți fie de mare trebuință unde mergem. Și
913	chiar haidem, cu ajutorul Domnului, să isprăvim odată și
914	trebușoara asta.
915
916	Și pe la cântatul cucoșilor se ia Sfânta Duminică împreună cu
917	Harap-Alb și se duc în Pădurea Cerbului. Și cum ajung în pădure,
918	sapă o groapă adâncă de un stat de om, lângă un izvor, unde în
919	fiecare zi pe la amiază venea cerbul de bea apă, apoi se culca
920	acolo pe loc și dormea cât un bei, până ce asfințea soarele. Și
921	după aceea, sculându-se, o lua în porneală și nu mai da pe la
922	izvor iar până a doua zi pe la amiază.
923
924	— Ei, ei! acum groapa este gata, zise Sfânta Duminică. Tu,
925	Harap-Alb, rămâi aici într-însa, toată ziua, și iaca ce ai de
926	făcut: pune-ți obrăzarul cum se pune, iară sabia să n-o slăbești
927	din mână; și de-amiază, când a veni cerbul aici la izvor să bea
928	apă și s-a culca ș-a adormi, cu ochii deschiși, cum i-i
929	feleșagul, tu, îndată ce l-îi auzi horăind, să ieși încetișor și
930	să potrivești așa ca să-i zbori capul dintr-o singură lovitură
931	de sabie, și apoi repede să te arunci în groapă și să șezi acolo
932	într-însa până după asfințitul soarelui. Capul cerbului are să
933	te strige până atunci mereu pe nume, ca să te vadă, dar tu nu
934	cumva să te îndupleci de rugămintea lui și să te ițești la
935	dânsul, că are un ochi otrăvit și, când l-a pironi spre tine, nu
936	mai trăiești. Însă, cum a asfinți soarele, să știi că a murit
937	cerbul. Și atunci să iei fără frică să-i jupești pielea, iară
938	capul să-l iei așa întreg, cum se găsește, și apoi să vii la
939	mine.
940
941	Și așa, Sfânta Duminică se ia și se întoarnă singură acasă. Iară
942	Harap-Alb rămâne la pândă în groapă. Și, când pe la amiază,
943	numai iaca ce aude Harap-Alb un muget înădușit: cerbul venea
944	boncăluind. Și ajungând la izvor, odată și începe a bea hâlpav
945	la apă rece; apoi mai boncăluiește, și iar mai bea câte un
946	răstimp, și iar mai boncăluiește, și iar mai bea, până ce nu mai
947	poate. După aceea începe a-și arunca țărnă după cap, ca buhaiul,
948	și apoi, scurmând de trei ori cu piciorul în pământ, se
949	tologește jos pe pajiște, acolo pe loc, mai rumegă el cât mai
950	rumegă, și pe urmă se așterne pe somn, și unde nu începe a mâna
951	porcii la jir.
952
953	Harap-Alb, cum îl aude horăind, iese afară încetișor și, când îl
954	croiește o dată cu sabia pe la mijlocul gâtului, îi și zboară
955	capul cât colo de la trup și apoi Harap-Alb se aruncă fără sine
956	în groapă, după cum îl povățuise Sfânta Duminică. Atunci sângele
957	cerbului odată a și-nceput a curge gâlgâind și a se răspândi în
958	toate părțile, îndreptându-se și năboind în groapă peste
959	Harap-Alb, de cât pe ce era să-l înece. Iară capul cerbului,
960	zvârcolindu-se dureros, striga cu jale, zicând:
961
962	— Harap-Alb, Harap-Alb! De nume ți-am auzit, dar de văzut nu
963	te-am văzut. Ieși numai oleacă să te văd încaltea, vrednic ești
964	de comoara ce ți-o las, și apoi să mor cu plăcere, dragul meu!
965
966	Dar Harap-Alb tăcea molcum și de-abia își putea descleșta
967	picioarele din sângele închegat, care era mai-mai să umple
968	groapa. În sfârșit, mai strigă el, capul cerbului, cât mai
969	strigă, însă Harap-Alb nici nu răspunde, nici se arată, și de la
970	o vreme se face tăcere. Și așa, după asfințitul soarelui,
971	Harap-Alb iese din groapă, jupește pielea cerbului cu băgare de
972	seamă, să nu smintească vreo piatră din locul ei, apoi ia capul
973	întreg, așa cum se găsea, și se duce la Sfânta Duminică.
974
975	— Ei, Harap-Alb, zise Sfânta Duminică, așa-i că am scos-o la
976	capăt și asta?
977
978	— Așa; cu ajutorul lui Dumnezeu și cu al sfinției-voastre,
979	răspunse Harap-Alb, am izbutit, măicuță, să facem și acum pe
980	cheful Spânului, rămânere-aș păgubaș de dânsul să rămân, și să-l
981	văd când mi-oi vedea ceafa; atunci, și nici atunci, că tare mi-i
982	negru înaintea ochilor!
983
984	— Lasă-l, Harap-Alb, în plata lui Dumnezeu, că și-a da el Spânul
985	peste om vrodată; pentru că nu-i nici o faptă fără plată, zise
986	Sfânta Duminică. Mergi de i le du și acestea, că i-or rămânea
987	ele de cap odată.
988
989	Atunci Harap-Alb, mulțumind Sfintei Duminici, îi sărută mâna,
990	apoi încalecă pe cal și pornește tot cum a venit, mergând spre
991	împărăție, Dumnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste, înainte
992	mult mai este... Și pe unde trecea, lumea din toate părțile îl
993	înghesuia: pentru că piatra cea mare din capul cerbului
994	strălucea de se părea că Harap-Alb soarele cu el îl ducea.
995
996	Mulți crai și împărați ieșeau înaintea lui Harap-Alb, și care
997	dincotro îl ruga, unul să-i dea bănărit, cât a cere el, altul
998	să-i dea fata și jumătate de împărăție; altul să-i dea fata și
999	împărăția întreagă pentru asemene odoare. Dar HarapAlb ca de foc
1000	se ferea și, urmându-și calea înainte, la stăpânu-său le ducea.
1001
1002	Și într-una din seri, cum ședea Spânul împreună cu moșus ău și
1003	cu verele sale sus într-un foișor, numai iaca ce zăresc în
1004	depărtare un sul de raze scânteietoare, care venea înspre
1005	dânșii; și de ce se apropia, de ce lumina mai tare, de le fura
1006	vederile. Și deodată toată suflarea s-a pus în mișcare: lumea de
1007	pe lume, fiind în mare nedumerire, alerga să vadă ce minune
1008	poate să fie. Și, când colo, cine era? Harap-Alb, care venea în
1009	pasul calului, aducând cu sine pielea și capul cerbului pe care
1010	le-a și dat în mâna Spânului.
1011
1012	La vederea acestei minunății, toți au rămas încremeniți și,
1013	uitându-se unii la alții, nu știau ce să zică. Pentru că în
1014	adevăr era și lucru de mirare!
1015
1016	Dar Spânul, cu viclenia sa obicinuită, nu-și pierde cumpătul.
1017	Și, luând vorbă, zice împăratului:
1018
1019	— Ei, moșule, ce mai zici? adeveritu-s-au vorbele mele? — Ce să
1020	mai zic, nepoate?! răspunse împăratul uimit. Ia, să am eu o
1021	slugă așa de vrednică și credincioasă ca HarapAlb, aș pune-o la
1022	masă cu mine, că mult prețuiește omul acesta!
1023
1024	— Ba să-și pună pofta-n cui! răspunse Spânul cu glas răutăcios.
1025	Asta n-aș face-o eu de-ar mai fi el pe cât este; doar nu-i frate
1026	cu mama, să-l pun în capul cinstei! Eu știu, moșule, că sluga-i
1027	slugă și stăpânu-i stăpân; s-a mântuit vorba. Na, na, na! d-apoi
1028	pentru vrednicia lui mi l-a dat tata, căci altfel de ce l-aș fi
1029	luat cu mine. Hei, hei! Nu știți d-voastră ce poam-a dracului e
1030	Harap-Alb aista! Până l-am dat la brazdă, mi-am stupit sufletul
1031	cu dânsul. Numai eu îi vin de hac. Vorba ceea: "Frica păzește
1032	bostănăria". Alt stăpân în locul meu nu mai face brânză cu
1033	Harap-Alb, cât îi lumea și pământul. Ce te potrivești, moșule?
1034	Cum văd eu, d-ta prea intri în voia supușilor. De-aceea nu-ți
1035	dau cerbii pietre scumpe și urșii sălăți. Mie unuia știu că
1036	nu-mi suflă nimene în borș: când văd că mâța face mărazuri, ți-o
1037	strâng de coadă, de mănâncă și mere pădurețe, căci n-are
1038	încotro... Dacă ți-a ajuta Dumnezeu să mă rânduiești mai degrabă
1039	în locul d-tale, îi vedea, moșule dragă, ce prefacere are să ia
1040	împărăția; n-or mai ședea lucrurile tot așa moarte cum sunt.
1041	Pentru că știi vorba ceea: "Omul sfințește locul!"... Fost-ai și
1042	d-ta la tinerețe, nu zic. Dar acum îți cred. Dă, bătrânețe nu-s?
1043	Cum n-or sta trebile baltă!
1044
1045	În sfârșit, Spânului îi mergea gura ca pupăza, de-a amețit pe
1046	împăratul, încât a uitat și de Harap-Alb, și de cerb, și de tot.
1047
1048	Fetele împăratului însă priveau la verișor... cum privește
1049	câinele la mâță, și le era drag ca sarea-n ochi: pentru că le
1050	spunea inima ce om fără de lege este Spânul. Dar cum erau să
1051	iasă ele cu vorba înaintea tatălui lor? Spânul n-avea de cine...
1052	Vorba ceea: "Găsise un sat fără câini și se primbla fără băț".
1053	Că altă, ce pot să zic?
1054
1055	La vro câteva zile după asta, împăratul făcu un ospăț foarte
1056	mare în cinstea nepotu-său, la care ospăț au fost poftiți cei
1057	mai străluciți oaspeți: împărați, crai, voievozi, căpitanii
1058	oștirilor, mai-marii orașelor și alte fețe cinstite.
1059
1060	În ziua de ospăț, fetele împăratului s-au pus cu rugămintea pe
1061	lângă Spân să dea voie lui Harap-Alb ca să slujească și el la
1062	masă. Spânul, neputându-le strica hatârul, cheamă pe Harap-Alb
1063	de față cu dânsele și-i învoi aceasta, însă cu tocmală, ca în
1064	tot timpul ospățului să stea numai la spatele stăpânu-său și
1065	nici măcar să-și ridice ochii la ceilalți meseni, că de l-oi
1066	vedea obrăznicindu-se cumva, acolo pe loc îi și tai capul.
1067
1068	— Auzit-ai ce am spus, slugă netrebnică, zise Spânul, arătând
1069	lui Harap-Alb tăișul paloșului, pe care jurase credință și
1070	supunere Spânului la ieșirea din fântână.
1071
1072	— Da, stăpâne, răspunse Harap-Alb cu umilință; sunt gata la
1073	porunca luminării-voastre.
1074
1075	Fetele împăratului au mulțumit Spânului și pentru atâta.
1076
1077	Amu, tocmai pe când era temeiul mesei, și oaspeții, tot gustând
1078	vinul de bun, începuse a se chiurchiului câte oleacă, numai iaca
1079	o pasăre măiastră se vede bătând la fereastră și zicând cu glas
1080	muieratic:
1081
1082	— Mâncați, beți și vă veseliți, dar de fata împăratului Roș nici
1083	nu gândiți!
1084
1085	Atunci, deodată, tuturor mesenilor pe loc li s-a stricat cheful
1086	și au început a vorbi care ce știa și cum îi ducea capul: unii
1087	spuneau că împăratul Roș, având inimă haină, nu se mai satură de
1088	a vărsa sânge omenesc; alții spuneau că fata lui este o
1089	farmazoană cumplită, și că din pricina ei se fac atâtea jertfe;
1090	alții întăreau spusele celorlalți, zicând că chiar ea ar fi
1091	venit în chip de pasăre de a bătut acum la fereastră, ca să nu
1092	lase și aici lumea în pace. Alții ziceau că, oricum ar fi, dar
1093	pasărea aceasta nu-i lucru curat; și că trebuie să fie un trimis
1094	de undeva, numai pentru a iscodi casele oamenilor. Alții, mai
1095	fricoși, își stupeau în sân, menind-o ca să se întoarcă pe capul
1096	acelui care a trimis-o. În sfârșit, unii spuneau într-un fel,
1097	alții în alt fel, și multe se ziceau pe seama fetei împăratului
1098	Roș, dar nu se știa care din toate acele vorbe este cea
1099	adevărată.
1100
1101	Spânul, după ce-i ascultă pe toți cu luare-aminte, clătină din
1102	cap și zise:
1103
1104	— Rău e când ai a face tot cu oameni care se tem și de umbra
1105	lor! D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de
1106	nu vă pricepeți al cui fapt e acesta.
1107
1108	Și atunci Spânul repede își ațintește privirile asupra lui
1109	Harap-Alb și, nu știu cum, îl prinde zâmbind.
1110
1111	— Așa... slugă vicleană ce-mi ești!? Vasăzică, tu ai știință de
1112	asta și nu mi-ai spus. Acum degrabă să-mi aduci pe fata
1113	împăratului Roș, de unde știi și cum îi ști tu. Hai, pornește!
1114	Și nu cumva să faci de altfel, că te-ai dus de pe fața
1115	pământului!
1116
1117	Atunci Harap-Alb, ieșind plin de mâhnire, se duce în grajd la
1118	cal și, netezindu-l pe coamă și sărutându-l, zice:
1119
1120	— Dragul meu tovarăș, la grea nevoie m-a băgat iar Spânul! Amu a
1121	scornit alta: cică să-i aduc pe fata împăratului Roș de unde-oi
1122	ști. Asta-i curat vorba ceea: "Poftim pungă la masă, dacă ți-ai
1123	adus de-acasă." Se vede că mi s-a apropiat funia la par. Cine
1124	știe ce mi s-a mai întâmpla! Cu Spânul tot am dus-o cum am
1125	dus-o, câine-câinește, până acum. Dar cu omul roș nu știu, zău,
1126	la cât mi-a sta capul. Ș-apoi, unde s-a fi găsind acel împărat
1127	Roș și fata lui, care cică este o farmazoană cumplită, numai
1128	Cel-de-pe-comoară a fi știind! Parcă dracul vrăjește, de n-apuc
1129	bine a scăpa din una și dau peste alta! Se vede că m-a născut
1130	mama într-un ceas rău, sau nu știu cum să mai zic, ca să nu
1131	greșesc înaintea lui Dumnezeu. Mă pricep eu tare bine ce ar
1132	trebui să fac, ca să se curme odată toate aceste. Dar m-am
1133	deprins a târâi după mine o viață ticăloasă. Vorba ceea: "Să nu
1134	dea Dumnezeu omului cât poate el suferi".
1135
1136	— Stăpâne, zise atunci calul, nechezând cu înfocare, nu te mai
1137	olicăi atâta! După vreme rea, a fi el vreodată și senin. Dac'ar
1138	sta cineva să-și facă seamă de toate cele, cum chitești d-ta,
1139	apoi atunci ar trebui să vezi tot oameni morți pe toate
1140	cărările... Nu fi așa de nerăbdător! De unde știi că nu s-or
1141	schimba lucrurile în bine și pentru d-ta? Omul e dator să se
1142	lupte cât a putea cu valurile vieții, căci știi că este o vorbă:
1143	"Nu aduce anul ce aduce ceasul". Când sunt zile și noroc, treci
1144	prin apă și prin foc și din toate scapi nevătămat. Vorba
1145	cântecului:
1146
1147	Fă-mă, mamă, cu noroc,
1148	Și măcar m-aruncă-n foc.
1149	Las' pe mine, stăpâne, că știu eu pe unde te-oi duce la
1150	împăratul Roș: pentru că m-au mai purtat o dată păcatele pe
1151	acolo cu tatu-tău, în tinerețile lui. Hai, încalecă pe mine și
1152	ține-te bine, că acum am să-mi arăt puterile chiar de aici, de
1153	pe loc, în ciuda Spânului, ca să-i punem venin la inimă.
1154
1155	Harap-Alb atunci încalecă, și calul, nechezând o dată puternic,
1156	zboară cu dânsul:
1157
1158	În înaltul cerului,
1159	Văzduhul pământului
1160	și o ia de-a curmeziș:
1161	De la nouri către soare,
1162	Printre lună și luceferi,
1163	Stele mândre lucitoare.
1164	Și apoi, de la o vreme, începe a se lăsa lin ca vântul, și luând
1165	de-a lungul pământului, merg spre împărăție, Dumnezeu să ne ție,
1166	că cuvântul din poveste, înainte mult mai este.
1167
1168	Dar ia să vedem, ce se mai petrece la masă după ducerea lui
1169	Harap-Alb?
1170
1171	— Hei, hei! zise Spânul în sine, tremurând de ciudă: nu te-am
1172	știut eu că-mi ești de aceștia, că de mult îți făceam felul!...
1173	Dar trăind și nemurind, te-oi sluji eu, măi badeo!... Paloșul
1174	ista are să-ți știe de știre... Ei, vedeți, moșule și cinstiți
1175	meseni, cum hrănești pe dracul, fără să știi cu cine ai de-a
1176	face? Dacă nu-s și eu un puișor de om în felul meu, dar tot m-a
1177	tras Harap-Alb pe sfoară! Bine-a zis cine-a zis: "Că unde-i
1178	cetatea mai tare, acolo bate dracul război mai puternic".
1179
1180	În sfârșit, împăratul, fetele sale și toți oaspeții rămaseră
1181	încremeniți, Spânul, bodrogănind din gură, nu știa cum să-și
1182	ascundă ura, iară Harap-Alb, îngrijit de ce i s-ar mai putea
1183	întâmpla în urmă, mergea tot înainte prin locuri pustii și cu
1184	greu de străbătut.
1185
1186	Și când să treacă un pod peste o apă mare, iaca o nuntă de
1187	furnici trecea și ea tocmai atunci podul. Ce să facă HarapAlb ?
1188	Stă el oleacă și se sfătuiește cu gândul: "Să trec peste
1189	dânsele, am să omor o mulțime; să dau prin apă, mă tem că m-oi
1190	îneca, cu cal cu tot. Dar tot mai bine să dau prin apă, cum a da
1191	Dumnezeu, decât să curm viața atâtor gâzulițe nevinovate". Și
1192	zicând Doamne-ajută, se aruncă cu calul în apă, o trece înot
1193	dincolo, la cela mal, fără primejdie și apoi își ia drumul
1194	înainte. Și cum mergea el, numai iaca i se înfățișază o furnică
1195	zburătoare zicând:
1196
1197	— Harap-Alb, fiindcă ești așa de bun, de ți-a fost milă de viața
1198	noastră, când treceam pe pod, și nu ne-ai stricat veselia, vreau
1199	să-ți fac și eu un bine: na-ți aripa asta, și când îi avea
1200	vrodată nevoie de mine, să dai foc aripei, și atunci eu împreună
1201	cu tot neamul meu avem să-ți venim în ajutor.
1202
1203	Harap-Alb, strângând aripa cu îngrijire, mulțumește furnicii
1204	pentru ajutorul făgăduit și apoi pornește tot înainte.
1205
1206	Și mai merge el cât merge, și numai iaca ce aude o bâzâitură
1207	înădușită. Se uită el în dreapta, nu vede nimica; se uită în
1208	stânga, nici atâta; și când se uită în sus, ce să vadă? Un roi
1209	de albine se învârtea în zbor pe deasupra capului său și umblau
1210	bezmetice de colo până colo, neavând loc unde să se așeze.
1211	Harap-Alb, văzându-le așa, i se face milă de dânsele și,
1212	luându-și pălăria din cap, o pune pe iarbă la pământ, cu gura-n
1213	sus, și apoi el se dă într-o parte. Atunci, bucuria albinelor;
1214	se lasă jos cu toatele și se adună ciotcă în pălărie. Harap-Alb,
1215	aflându-se cu părere de bine despre asta, aleargă în dreapta și
1216	în stânga și nu se lasă până ce găsește-un buștihan putregăios,
1217	îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș; după aceea așază
1218	niște țepuși într-însul, îl freacă pe dinăuntru cu cătușnică, cu
1219	sulcină, cu mătăciune, cu poala sântă-Măriei și cu alte buruiene
1220	mirositoare și prielnice albinelor și apoi, luându-l pe umăr, se
1221	duce la roi, răstoarnă albinele frumușel din pălărie în
1222	buștihan, îl întoarce binișor cu gura în jos, îi pune deasupra
1223	niște captălani, ca să nu răzbată soarele și ploaia înlăuntru,
1224	și apoi, lăsându-l acolo pe câmp, între flori, își caută de drum.
1225
1226	Și cum mergea el, mulțumit în sine pentru această facere de
1227	bine, numai iaca i se înfățișază înainte crăiasa albinelor,
1228	zicându-i:
1229
1230	— Harap-Alb, pentru că ești așa de bun și te-ai ostenit de ne-ai
1231	făcut adăpost, vreau să-ți fac și eu un bine în viața mea: na-ți
1232	aripa asta și, când îi avea vreodată nevoie de mine, aprinde-o,
1233	și eu îndată am să-ți vin întru ajutor.
1234
1235	Harap-Alb, luând aripa cu bucurie, o strânge cu îngrijire; apoi,
1236	mulțumind crăiesei pentru ajutorul făgăduit, pornește,
1237	urmându-și calea tot înainte.
1238
1239	Mai merge el cât merge și, când la poalele unui codru, numai
1240	iaca ce vede o dihanie de om, care se pârpâlea pe lângă un foc
1241	de douăzeci și patru de stânjeni de lemne și tot atunci striga,
1242	cât îi lua gura, că moare de frig. Și-apoi, afară de aceasta,
1243	omul acela era ceva de speriat; avea niște urechi clăpăuge și
1244	niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele,
1245	cea deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar
1246	cea dedesubt atârna în jos, de-i acoperea pântecele. Și, ori pe
1247	ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de-o
1248	palmă. Nu era chip să te apropii de dânsul, că așa tremura de
1249	tare, de parcă-l zghihuia dracul. Și dac-ar fi tremurat numai
1250	el, ce ți-ar fi fost? Dar toată suflarea și făptura de
1251	primprejur îi țineau hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii
1252	din pădure se văicărau, pietrele țipau, vreascurile țiuiau și
1253	chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară veverițele,
1254	găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii
1255	și plângeau în pumni, blestemându-și ceasul în care s-au născut.
1256	Mă rog, foc de ger era: ce să vă spun mai mult! HarapAlb, numai
1257	o țâră cât a stat de s-a uitat, a făcut țurțuri la gură și,
1258	neputându-și stăpâni râsul, zise cu mirare:
1259
1260	— Multe mai vede omul acesta cât trăiește! Măi tartorule, nu
1261	mânca haram și spune drept, tu ești Gerilă? Așă-i că taci?... Tu
1262	trebuie să fii, pentru că și focul îngheață lângă tine, de
1263	arzuliu ce ești.
1264
1265	— Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zise atunci Gerilă tremurând, dar,
1266	unde mergi, fără mine n-ai să poți face nimica.
1267
1268	— Hai și tu cu mine, dacă vrei, zise Harap-Alb; de-abia te-i mai
1269	încălzi mergând la drum, căci nu e bine când stai locului.
1270
1271	Gerilă atunci se ia cu Harap-Alb și pornesc împreună. Și mergând
1272	ei o bucată înainte, Harap-Alb vede altă drăcărie și mai mare: o
1273	namilă de om mânca brazdele de pe urma a 24 de pluguri și tot
1274	atunci striga în gura mare că crapă de foame.
1275
1276	— Ei, apoi să nu bufnești de râs? zise Harap-Alb. Măi, măi, măi!
1277	că multe-ți mai văd ochii! Pesemne c-aista-i Flămânzilă,
1278	foametea, sac fără fund sau cine mai știe ce pricopseală a fi,
1279	de nu-l poate sătura nici pământul.
1280
1281	— Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zice atunci Flămânzilă, dar, unde
1282	mergeți voi, fără mine n-aveți să puteți face nici o ispravă.
1283
1284	— Dacă-i așa, hai și tu cu noi, zise Harap-Alb, că doar n-am a
1285	te duce în spinare.
1286
1287	Flămânzilă atunci se ia după Harap-Alb și pornesc tustrei
1288	înainte. Și mai mergând ei o postată, numai iaca Harap-Alb vede
1289	altă minunăție și mai mare: o arătare de om băuse apa de la 24
1290	de iazuri și o gârlă pe care umblau numai 500 de mori și tot
1291	atunci striga în gura mare că se usucă de sete.
1292
1293	— Măi, da' al dracului onànie de om e și acesta! zise HarapAlb.
1294	Grozav burdăhan și nesățios gâtlej, de nu pot să-i potolească
1295	setea nici izvoarele pământului; mare ghiol de apă trebuie să
1296	fie în mațele lui! Se vede că acesta-i prăpădenia apelor,
1297	vestitul Setilă, fiul Secetei, născut în zodia rațelor și
1298	împodobit cu darul suptului.
1299
1300	— Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zise atunci Setilă, căruia începu
1301	a-i țâșni apa pe nări și pe urechi, ca pe niște lăptoace de
1302	mori, dar, unde vă duceți voi, fără mine degeaba vă duceți.
1303
1304	— Hai și tu cu noi, dacă vrei, zise Harap-Alb; de-abia nu te-ai
1305	mai linciuri atâta în cele ape, îi scăpa de blestemul broaștelor
1306	și-i da răgaz morilor să umble, că destul ți-ai făcut mendrele
1307	până acum. Ce, Doamne iartă-mă, îi face broaște în pântece de
1308	atâta apă!
1309
1310	Setilă atunci se ia după Harap-Alb și pornesc tuspatru înainte.
1311	Și mai mergând ei o bucată, numai iaca ce vede Harap-Alb altă
1312	minunăție și mai minunată: o schimonositură de om avea în frunte
1313	numai un ochi, mare cât o sită și, când îl deschidea, nu vedea
1314	nimica; da chior peste ce apuca. Iară când îl ținea închis, dar
1315	fie zi, dar fie noapte, spunea că vede cu dânsul în măruntaiele
1316	pământului.
1317
1318	— Iaca, începu el a răcni ca un smintit, toate lucrurile mi se
1319	arată găurite, ca sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede;
1320	deasupra capului meu văd o mulțime nenumărată de văzute și
1321	nevăzute; văd iarba cum crește din pământ; văd cum se
1322	rostogolește soarele după deal, luna și stelele cufundate în
1323	mare; copacii cu vârful în jos, vitele cu picioarele în sus și
1324	oamenii umblând cu capul între umere; văd, în sfârșit, ceea ce
1325	n-aș mai dori să vadă nimene, pentru a-și osteni vederea: văd
1326	niște guri căscate uitându-se la mine și nu-mi pot da seama de
1327	ce vă mirați așa, mira-v-ați de... frumusețe-vă!
1328
1329	Harap-Alb atunci se bate cu mâna peste gură și zice: — Doamne
1330	ferește de omul nebun, că tare-i de jălit, sărmanul! Pe de-o
1331	parte îți vine a râde și pe de alta îți vine a-l plânge. Dar se
1332	vede că așa l-a lăsat Dumnezeu. Poate că acesta-i vestitul
1333	Ochilă, frate cu Orbilă, văr primare cu Chiorilă, nepot de soră
1334	lui Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă. Ori
1335	din târg de la Să-l-cați, megieș cu Căutați și de urmă nu-i mai
1336	dați. Mă rog, unu-i Ochilă pe fața pământului, care vede toate
1337	și pe toți altfel de cum vede lumea cealaltă; numai pe sine nu
1338	se vede cât e de frumușel. Parcă-i un boț, chilimboț boțit, în
1339	frunte cu un ochi, numai să nu fie de deochi!
1340
1341	— Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zise atunci Ochilă, uitându-se
1342	închiorchioșat, dar, unde te duci, fără de mine rău are să-ți
1343	cadă. Fata împăratului Roș nu se capătă așa de lesne cum crezi
1344	tu. Din gardul Oancei ți-a da-o împăratul, dacă n-oi fi și eu
1345	pe-acolo.
1346
1347	— Hai și tu cu noi, dacă vrei, zise Harap-Alb, că doar n-avem a
1348	te duce de mână, ca pe un orb.
1349
1350	Ochilă atunci se ia și el după Harap-Alb și pornesc tuscinci
1351	înainte. Și mai mergând ei o bucată, numai iaca ce vede
1352	Harap-Alb altă bâzdâganie și mai și: o pocitanie de om umbla cu
1353	arcul după vânat păsări. Ș-apoi, chitiți că numai în arc se
1354	încheia tot meșteșugul și puterea omului aceluia? Ți-ai găsit!
1355	Avea un meșteșug mai drăcos și o putere mai pe sus decât își
1356	poate dracul închipui: când voia, așa se lățea de tare, de
1357	cuprindea pământul în brațe. Și altă dată, așa se deșira și se
1358	lungea de grozav, de ajungea cu mâna la lună, la stele, la soare
1359	și cât voia de sus. Și dacă se întâmpla să nu nimerească
1360	păsările cu săgeata, ele tot nu scăpau de dânsul; ți le prindea
1361	cu mâna din zbor, le răsucea gâtul cu ciudă și apoi le mânca
1362	așa, crude, cu pene cu tot. Chiar atunci avea un vraf de păsări
1363	dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie, ca un vultan
1364	hămesit. Harap-Alb, cuprins de mirare, zise:
1365
1366	— Dar oare pe acesta cum mama dracului l-o fi mai chemând?
1367
1368	— Zi-i pe nume, să ți-l spun, răspunse atunci Ochilă, zâmbind pe
1369	sub mustăți.
1370
1371	— Dar te mai duce capul ca să-l botezi? Să-i zici Păsărilă... nu
1372	greșești; să-i zici Lățilă... nici atâta; să-i zici Lungilă...
1373	asemene; să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă, mi se pare că e mai
1374	potrivit cu năravul și apucăturile lui, zise Harap-Alb,
1375	înduioșat de mila bietelor păsări. Se vede că acesta-i vestitul
1376	Păsări- Lăți-Lungilă, fiul săgetătorului și nepotul arcașului;
1377	brâul pământului și scara cerului; ciuma zburătoarelor și spaima
1378	oamenilor, că altfel nu te pricepi cum să-i mai zici.
1379
1380	— Râzi tu de mine, râzi, Harap-Alb, zise atunci Păsări-Lăți-
1381	Lungilă, dar mai bine ar fi să râzi de tine, căci nu știi ce
1382	păcat te paște. Chitești că fata împăratului Roș numai așa se
1383	capătă? Poate n-ai știință ce vidmă de fată e aceea, când vrea,
1384	se face pasăre măiastră, îți arată coada, și ia-i urma dacă
1385	poți! De n-a fi și unul ca mine pe-acolo, degeaba vă mai bateți
1386	picioarele ducându-vă.
1387
1388	— Hai și tu cu noi, dacă vrei, zise atunci Harap-Alb; de-abia
1389	mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare,
1390	doar s-a încălzi câtuși decât și n-a mai clănțăni atâta din
1391	măsele, ca un cocostârc de cei bătrâncioși, că parcă mă strânge
1392	în spate când îl văd așa.
1393
1394	Păsări-Lăți-Lungilă se ia atunci după Harap-Alb și pornesc ei
1395	tusșase înainte. Și pe unde treceau, pârjol făceau: Gerilă
1396	potopea pădurile prin ardere. Flămânzilă mânca lut și pământ
1397	amestecat cu humă și tot striga că moare de foame. Setilă sorbea
1398	apa de prin bălți și iazuri, de se zbăteau peștii pe uscat și
1399	țipa șarpele în gura broaștei de secetă mare ce era pe acolo.
1400	Ochilă vedea toate cele ca dracul, și numai înghețai ce da
1401	dintr-însul:
1402
1403	Că e laie,
1404	Că-i bălaie;
1405	Că e ciută,
1406	Că-i cornută.
1407	Mă rog, nebunii de-a lui, câte-n lună și în stele, de-ți venea
1408	să fugi de ele. Sau să râzi ca un nebun, credeți-mă ce vă spun!
1409
1410	În sfârșit, Păsări-Lăți-Lungilă ademenea zburătoarele și,
1411	jumulite, nejumulite, ți le păpa pe rudă, pe sămânță, de nu se
1412	mai stăvilea nimene cu păsări pe lângă casă de răul lui.
1413
1414	Numai Harap-Alb nu aducea nici o supărare. Însă, ca tovarăș, era
1415	părtaș la toate: și la pagubă, și la câștig, și prietenos cu
1416	fiecare, pentru că avea nevoie de dânșii în călătoria sa la
1417	împăratul Roș, care, zice, cică era un om pâclișit și răutăcios
1418	la culme: nu avea milă de om nici cât de un câine. Dar vorba
1419	ceea: "La unul fără suflet trebuie unul fără de lege". Și
1420	gândesc eu că din cinci nespălați câți merg cu Harap-Alb, i-a
1421	veni el vreunul de hac; ș-a mai da împăratul Roș și peste
1422	oameni, nu tot peste butuci, ca până atunci. Dar iar mă întorc
1423	și zic: mai știi cum vine vremea? Lumea asta e pe dos, toate
1424	merg cu capu-n jos; puțini suie, mulți coboară, unul macină la
1425	moară. Ș-apoi acel unul are atunci în mână și pâinea, și cuțitul
1426	și taie de unde vrea și cât îi place, tu te uiți și n-ai ce-i
1427	face. Vorba ceea: "Cine poate oase roade; cine nu, nici carne
1428	moale". Așa și Harap-Alb și cu ai săi; poate-ar izbuti să ia
1429	fata împăratului Roș, poate nu, dar acum, deodată, ei se tot duc
1430	înainte și, mai la urmă, cum le-a fi norocul. Ce-mi pasă mie? Eu
1431	sunt dator să spun povestea și vă rog să ascultați.
1432
1433	Amu Harap-Alb și cu ai săi mai merg ei cât merg și, într-o
1434	târzie vreme, ajung la împărăție, Dumnezeu să ne ție, că
1435	cuvântul din poveste, înainte mult mai este. Și cum ajung, odată
1436	intră buluc în ogradă, tusșase. Harap-Alb înainte și ceilalți în
1437	urmă, care de care mai chipos și mai îmbrăcat, de se târâiau
1438	ațele și curgeau obielele după dânșii, parcă era oastea lui
1439	Papuc Hogea Hogegarul. Și atunci, Harap-Alb se și înfățișază
1440	înaintea împăratului Roș, spunându-i de unde, cum, cine și
1441	pentru ce anume au venit. Împăratului i-a fost de-a mirarea,
1442	văzând că niște golani au asemene îndrăzneală, de vin cu
1443	nerușinare să-i ceară fata, fie din partea oricui ar fi. Dar,
1444	nevoind a le strica inima, nu le spune nici da, nici ba, ci le
1445	dă răspuns ca să rămâie peste noapte acolo, și până mâine
1446	dimineață s-a mai gândi el ce trebuie să facă... Și pe altă
1447	parte, împăratul odată cheamă în taină pe un credincios al său
1448	și dă poruncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată, ca să
1449	doarmă pentru veșnicie, după cum pățise și alți pețitori, poate
1450	mai ceva decât aceștia.
1451
1452	Atunci credinciosul împăratului se duce repede și dă foc casei
1453	celei de aramă pe dedesubt, cu 24 de stânjeni de lemne, de se
1454	face casa roșie cum e jăraticul. Apoi, cum înserează, vine și
1455	poftește pe oaspeți la culcare. Gerilă atunci, năzdrăvan cum era
1456	el, cheamă pe tovarășii săi deoparte și le zice încetișor:
1457
1458	— Măi, nu cumva să vă împingă Mititelul să intrați înaintea mea
1459	unde ne-a duce omul țapului celui roș, că nu mai ajungeți să
1460	vedeți ziua de mâine. Doar unu-i împăratul Roș, vestit prin
1461	meleagurile aceste pentru bunătatea lui cea nemaipomenită și
1462	milostivirea lui cea neauzită. Îl știu eu cât e de primitor și
1463	de darnic la spatele altora. Numai de nu i-ar muri mulți
1464	înainte! să trăiască trei zile cu cea de-alaltaieri! D-apoi
1465	fetișoara lui; a zis dracul și s-a făcut; bucățică ruptă
1466	tată-său în picioare, ba încă și mai și. Vorba ceea: "Capra sare
1467	masa, și iada sare casa". Dar las' că și-au găsit ei omul. De nu
1468	le-oi veni eu de hac în astă noapte, nici mama dracului nu le
1469	mai vine!
1470
1471	— Așa gândesc și eu, zise Flămânzilă; și-a pus el, împăratul
1472	Roș, boii în cârd cu dracul, dar are să-i scoată fără coarne.
1473
1474	— Ba mi se pare c-a da el și teleagă, și plug, și otic, și tot,
1475	numai să scape de noi, zise Ochilă.
1476
1477	— Ia ascultați, măi! zise Gerilă: "Vorba lungă, sărăcia omului".
1478	Mai bine haidem la culcare, că ne așteaptă omul împăratului cu
1479	masa întinsă, cu făcliile aprinse și cu brațele deschise. Hai!
1480	Ascuțiți-vă dinții și porniți după mine.
1481
1482	Și odată pornesc ei, teleap, teleap, teleap! Și, cum ajung în
1483	dreptul ușii, se opresc puțin. Atunci Gerilă suflă de trei ori
1484	cu buzișoarele sale cele iscusite și casa rămâne nici fierbinte,
1485	nici rece, cum e mai bine de dormit într-însa. Apoi intră cu
1486	toții înlăuntru, se tologește care unde apucă, și tac mă cheamă.
1487	Iară credinciosul împăratului, încuind ușa pe din afară cu
1488	repejune, le zice cu răutate:
1489
1490	— Las' că v-am găsit eu ac de cojoc. De-acum dormiți,
1491	dormire-ați somnul cel de veci, că v-am așternut eu bine! Vă
1492	veți face scrum până mâine-dimineață.
1493
1494	Apoi îi lasă acolo și el se duce în treaba lui. Dar HarapAlb și
1495	cu ai săi nici nu bindiseau de asta; ei, cum au dat de
1496	căldurică, pe loc li s-au muiat ciolanele și au început a se
1497	întinde și a se hârjoni în ciuda fetei împăratului Roș. Ba încă
1498	Gerilă se întindea de căldură, de-i treceau genunchile de gură.
1499	Și hojma morocănea pe ceilalți, zicând:
1500
1501	— Numai din pricina voastră am răcit casa; căci pentru mine era
1502	numai bună, cum era. Dar așa pățești dacă te iei cu niște
1503	bicisnici. Las' că v-a mai păli el berechetul acesta de altă
1504	dată! Știi că are haz și asta? Voi să vă lăfăiți și să huzuriți
1505	de căldură, iară eu să crap de frig. Bu...nă treabă! Să-mi dau
1506	eu liniștea mea pentru hatârul nu știu cui? Acuși vă târnâiesc
1507	prin casă, pe rudă pe sămânță; încaltea să nu se aleagă nimica
1508	nici de somnul meu, dar nici de al vostru.
1509
1510	— Ia tacă-ți gura, măi Gerilă! ziseră ceilalți. Acuși se face
1511	ziuă, și tu nu mai stinchești cu brașoave de-ale tale. Al
1512	dracului lighioaie mai ești! Destul acum, că ne-ai făcut capul
1513	călindar. Cine-a mai dori să facă tovărășie cu tine aibă-și
1514	parte și poarte-ți portul. Că pe noi știu că ne-ai amețit. Are
1515	cineva cap să se liniștească de răul tău? I-auzi-l-ăi: parcă-i o
1516	moară hodorogită. Numai gura lui se aude în toate părțile. Hojma
1517	tolocănește pentru nimica toată, curat ca un nebun. Tu, măi,
1518	ești bun de trăit numai în pădure, cu lupii și cu urșii, dar nu
1519	în case împărătești și între niște oameni cumsecade.
1520
1521	— Ia ascultați, măi, dar de când ați pus voi stăpânire pe mine?
1522	zise Gerilă. Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi
1523	mantaua cu mine! Eu îs bun cât îs bun, dar și când mă scoate
1524	cineva din răbdare, apoi nu-i trebuie nici țigan de laie
1525	împotriva mea.
1526
1527	— Zău, nu șuguiești, măi Buzilă? Da' amarnic mai ești la viață;
1528	când te mânii, faci sânge-n baligă, zise Flămânzilă. Tare-mi
1529	ești drag!... Te-aș vârî în sân, dar nu încapi de urechi... Ia
1530	mai bine ogoiește-te oleacă și mai strânge-ți buzișoarele acasă;
1531	nu de alta, dar să nu-ți pară rău pe urmă, că doar nu ești numai
1532	tu în casa asta.
1533
1534	— Ei, apoi! Vorba ceea: "Fă bine, să-ți auzi rău", zise Gerilă.
1535	Dacă nu v-am lăsat să intrați aici înaintea mea, așa mi se cade;
1536	ba încă și mai rău decât așa. Cine-a face de altă dată ca mine,
1537	ca mine să pățească.
1538
1539	— Ai dreptate, măi Gerilă, numai tu nu te cauți, zise Ochilă.
1540	Dar cu prujituri de-a tale, ia acuși se duce noaptea, și vai de
1541	odihna noastră. Măcar tu să fii acela, ce ai zice, când ți-a
1542	strica cineva somnul? Ba încă ai dat peste niște oameni ai lui
1543	Dumnezeu, dar, să fi fost cu alții, hei, hei! mâncai papara până
1544	acum.
1545
1546	— Dar nu mai tăceți, măi? Că ia acuși trec cu picioarele prin
1547	pereți și ies afară cu acoperământul în cap, zise LățiLungil ă.
1548	Parcă nu faceți a bine, de nu vă mai astâmpără dracul nici la
1549	vremea asta. Măi Buzilă, mi se pare că tu ești toată pricina
1550	gâlcevei dintre noi.
1551
1552	— Ba bine că nu! zise Ochilă. Are el noroc de ce are, dar știu
1553	eu ce i-ar trebui.
1554
1555	— Ia, să-i faci chica topor, spinarea dobă și pântecele cobză,
1556	zise Setilă, căci altmintrelea nici nu e de chip s-o scoți la
1557	capăt cu buclucașul acesta.
1558
1559	Gerilă, văzând că toți îi stau împotrivă, se mânie atunci și
1560	unde nu trântește o brumă pe pereți, de trei palme de groasă, de
1561	au început a clănțăni și ceilalți de frig, de sărea cămășa de pe
1562	dânșii.
1563
1564	— Na! încaltea v-am făcut și eu pe obraz. De-acum înainte
1565	spuneți ce vă place, că nu mi-a fi ciudă, zise Gerilă, râzând cu
1566	hohot. Ei, apoi? Cică să nu te strici de râs!... De HarapAlb, nu
1567	zic. Dar voi, mangosiților și farfasiților, de câte ori îți fi
1568	dormit în stroh și pe târnomată, să am eu acum atâția bani în
1569	pungă nu mi-ar mai trebui altă! Oare nu cumva v-ați face și voi,
1570	niște feciori de ghindă, fătați în tindă, că sunteți obraze
1571	subțiri?
1572
1573	— Iar cauți sămânță de vorbă, măi Buzilă? ziseră ceilalți. Al
1574	dracului să fii cu tot neamul tău, în vecii vecilor, amin!
1575
1576	— De asta și eu mă anin și mă închin la cinstita fața voastră,
1577	ca la un codru verde, cu un poloboc de vin și cu unul de pelin,
1578	zise Gerilă. Și hai de-acum să dormim, mai acuși să ne trezim,
1579	într-un gând să ne unim, pe Harap-Alb să-l slujim și tot
1580	prieteni să fim; căci cu vrajbă și urgie raiul n-o să-l dobândim.
1581
1582	În sfârșit, ce-or fi mai dondănit ei, și cât or mai fi dondănit,
1583	că numai iaca se face ziuă!... Și atunci, credinciosul
1584	împăratului, crezând că s-a curățit de oaspeți, vine cu gândul
1585	să măture scrumul afară, după rânduială. Și când ajunge mai
1586	aproape, ce să vadă? Casa cea de aramă, înfocată așa de strașnic
1587	de cu sară, era acum toată numai un sloi de gheață, și nu se mai
1588	cunoștea pe din afară nici ușă, nici ușori, nici gratii, nici
1589	obloane la ferești, nici nimica; iar înlăuntru se auzea un
1590	tărăboi grozav; toți bocăneau la ușă cât ce puteau și strigau
1591	cât le lua gura, zicând:
1592
1593	— Nu știm ce fel de împărat e acesta, de ne lasă fără scânteie
1594	de foc în vatră, să degerăm aicea... Așa sărăcie de lemne nu s-a
1595	văzut nici la bordeiul cel mai sărăcăcios. Vai de noi și de noi,
1596	că ne-a înghețat limba în gură și măduva în ciolane de frig!...
1597
1598	Credinciosul împăratului, auzind aceste, pe de-o parte l-a
1599	cuprins spaima, iară pe de alta s-a îndrăcit de ciudă. Și dă el
1600	să descuie ușa, nu poate; dă s-o desprindă, nici atâta. Pe urmă,
1601	ce să facă? Aleargă și vestește împăratului despre cele
1602	întâmplate. Atunci vine și împăratul cu o mulțime de oameni, cu
1603	cazmale ascuțite și cu cazane pline cu uncrop; și unii tăiau
1604	gheața cu cazmalele, alții aruncau cu uncrop pe la țâțânile ușii
1605	și în borta cheii și după multă trudă, cu mare ce hălăduiesc de
1606	deschid ușa și scot pe oaspeți afară. Și când colo, ce să vezi?
1607	Toți erau cu părul, cu barba și mustețile pline de promoroacă,
1608	de nu-i cunoșteai, oameni sunt, draci sunt, ori alte arătări. Și
1609	așa tremurau de tare, de le dârdâiau dinții în gură. Iară mai
1610	ales pe Gerilă parcă-l zghihuiau toți dracii; pozne făcea cu
1611	buzișoarele sale, încât s-a îngrozit și împăratul Roș când l-a
1612	văzut făcând așa de frumușel.
1613
1614	Atunci Harap-Alb, ieșind dintre dânșii, se înfățișază cuviincios
1615	înaintea împăratului, zicând:
1616
1617	— Prea înălțate împărate! Luminarea-sa, nepotul prea
1618	puternicului Verde-împărat, m-a fi așteptând cu nerăbdare.
1619	De-acum înainte, cred că mi-ți da fata, ca să vă lăsăm în pace
1620	și să ne ducem în treaba noastră.
1621
1622	— Bine, voinice, zise împăratul, uitându-se la dânșii cam acru
1623	oarecum; a veni ea și vremea aceea... Dar acum, deodată, ia să
1624	ospătați ceva, ca să nu ziceți că ați ieșit din casa mea ca de
1625	la o casă pustie.
1626
1627	— Parcă v-a ieșit un sfânt din gură, luminate împărate, zise
1628	atunci Flămânzilă, că ne ghiorăiesc mațele de foame.
1629
1630	— Poate ni-ți da și ceva de udeală, măria-ta, zise Setilă, că ne
1631	sfârâie gâtlejul de sete.
1632
1633	— Ia lăsați, măi, zise Ochilă, clipocind mereu din gene, că
1634	luminarea-sa știe ce ne trebuie.
1635
1636	— Așa cred și eu, zise Păsărilă, doar, de-a putere-a hi, am
1637	căzut la casă împărătescă, să nu vă temeți, că are înălțimea-sa
1638	atâta purtare de grijă, ca să nu fim chinuiți cu frig, cu foame
1639	și cu sete.
1640
1641	— Mai rămâne îndoială despre asta, zise Gerilă, tremurând
1642	cumplit. Dar n-aveți știință că înălțimea-sa este tata
1643	flămânzilor și al însetaților? Și tocmai de asta mă bucur și eu,
1644	că de-abia m-oi mai încălzi oleacă bând sângele Domnului.
1645
1646	— Ei, tacă-vă gura de-acum! zise Flămânzilă. Destul e o măciucă
1647	la un car de oale. Nu tot cetărați pe măria-sa, că om e
1648	dumnealui. Pentru niște sărăcuți ca noi e greu de făcut trebi de
1649	acestea. Dar la o împărăție, ca cum te-ar pișca un purice; nu se
1650	mai bagă în seamă.
1651
1652	— Din partea mea, mâncarea-i numai o zăbavă; băuturica mai este
1653	ce este, zise Setilă; și aș ruga pe luminarea-sa că, dacă are de
1654	gând a ne ospăta, după cum s-a hotărât, apoi să ne îndesească
1655	mai mult cu udeala, pentru că acolo stă toată puterea și
1656	îndrăzneala. Vorba ceea: "Dă-i cu cinstea, să piară rușinea".
1657	Dar mi se pare că ne-am prea întins cu vorba, și luminarea-sa nu
1658	știe cum să ne mai intre în voie.
1659
1660	— Acum, de ne-ar da odată ce ne-ar da, zise Flămânzilă, căci mă
1661	roade inima de foame ce-mi e!
1662
1663	— Ia mai îngăduiți oleacă, măi, zise Ochilă, că doar nu v-au mas
1664	șoarecii în pântece. Acuși s-or aduce și bucatele, și vinul, și
1665	numai de-ați avea pântece unde să le puneți.
1666
1667	— Îndată vi s-a aduce și demâncare, și băutură, zise împăratul,
1668	numai de-ți putea dovedi cât vă voi da eu; că de nu-ți fi
1669	mâncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine, nu vă
1670	pară lucru de șagă!
1671
1672	— De ne-ar da Dumnezeu tot atâta supărare, luminarea voastră,
1673	zise atunci Flămânzilă, ținându-se cu mâinile de pântece.
1674
1675	— Și înălțimei-voastre gând bun și mână slobodă, ca să ne dați
1676	cât se poate mai multă mâncare și băuturică, zise Setilă, căruia
1677	îi lăsa gura apă, că din mâncare și băutură, las' dacă ne-a
1678	întrece cineva; numai la treabă nu ne prea punem cu toți nebunii.
1679
1680	Împăratul tăcea la toate aceste, îi asculta cu dezgust și numai
1681	înghițea noduri. Dar, în gândul său: "Bine, bine! Cercați voi
1682	marea cu degetul, dar ia să vedem cum i-ți da de fund? Vă vor
1683	ieși ele toate aceste pe nas". După aceea îi lasă și se duce în
1684	casă.
1685
1686	În sfârșit, nu trece mult la mijloc, și numai iaca li se aduc 12
1687	harabale cu pâine, 12 ialovițe fripte și 12 buți pline cu vin de
1688	cel hrănit, de care, cum bei câte oleacă, pe loc ți se taie
1689	picioarele, îți sclipesc ochii în cap, ți se încleie limba în
1690	gură și începi a bolborosi turcește, fără să știi bechiu măcar.
1691	Flămânzilă și Setilă ziseră atunci celorlalți:
1692
1693	— Măi, mâncați voi întâi și beți cât veți putea, dar nu cumva să
1694	vă puneți mintea cu toată mâncarea și băutura, c-apoi al vostru
1695	e dracul!
1696
1697	Atunci Harap-Alb, Gerilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă se pun
1698	ei de ospătează și beau cât le trebuie. Dar ce are a face? parcă
1699	nici nu se cunoștea de unde au mâncat și au băut; că doar
1700	mâncare și băutură era acolo, nu șagă; dă, ca la o împărăție.
1701
1702	— Hai, ia dați-vă deoparte, măi păcătoșilor, că numai ați
1703	crâmpoțit mâncarea, ziseră atunci Flămânzilă și Setilă, care
1704	așteptau cu neastâmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete.
1705
1706	Și atunci unde nu începe Flămânzilă a cărăbăni deodată în gură
1707	câte o haraba de pâine și câte o ialoviță întreagă, și repede mi
1708	ți le-a înfulecat și le-a forfecat, de parcă n-au mai fost. Iară
1709	Setilă, dând fundurile afară la câte o bute, horp! ți-o sugea
1710	dintr-o singură sorbitură; și, repede-repede, mi ți le-a supt pe
1711	toate de-a rândul, de n-a mai rămas nici măcar picătură de vin
1712	pe doage.
1713
1714	După aceea, Flămânzilă a început a striga în gura mare că moare
1715	de foame și a zvârli cu ciolane în oamenii împărătești, care
1716	erau acolo de față.
1717
1718	Iară Setilă striga și el cât ce putea că crapă de sete și
1719	zvârlea cu doage și cu funduri de poloboc în toate părțile, ca
1720	un nebun.
1721
1722	Împăratul atunci, auzind vuiet tocmai din casă, iese afară și,
1723	când vede aceste, își pune mâinile în cap de necaz.
1724
1725	— Măi, măi, măi! Aceștia-s curat sărăcie trimisă de la Dumnezeu
1726	pe capu meu, zise împăratul în sine, plin de amărăciune. Mi se
1727	pare că, ia acum, mi-am dat și eu peste oameni.
1728
1729	Harap-Alb iese atunci din mijlocul celorlalți și iar se
1730	înfățișază înaintea împăratului, zicând:
1731
1732	— Să trăiți, luminate împărate! De-acum cred că mi-ți da fata,
1733	ca să vă lăsăm în pace și să ne ducem în treaba noastră, căci
1734	nepotul împăratului Verde ne-a fi așteptând cu nerăbdare.
1735
1736	— A veni ea și vremea aceea, voinice, zise împăratul cam cu
1737	jumătate de gură. Dar ia mai aveți puțină răbdare, căci fata
1738	nu-i de cele de pe drumuri, s-o luați numai așa, cum s-ar
1739	întâmpla. Ia să mai vedem cam cum ar veni trebușoara asta. Nu-i
1740	vorbă, de mâncat ați mâncat și de băut ați băut fiecare cât
1741	șaptesprezece. Însă de acum înainte mai aveți și ceva treabă de
1742	făcut: iaca, vă dau o mierță de sămânță de mac, amestecată cu
1743	una de nisip mărunțel; și, până mâine dimineață, să-mi alegeți
1744	macul de-o parte, fir de fir, și nisipul de altă parte; nu cumva
1745	să găsesc vreun fir de mac printre nisip sau vreunul de nisip
1746	printre mac, că atunci am stricat pacea. Și dacă-ți putea scoate
1747	la capăt trebușoara asta, atunci oi mai vedea eu... Iară de nu,
1748	veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine,
1749	ca să prindă și alții la minte văzând de patima voastră.
1750
1751	Și apoi, ducându-se împăratul în treaba lui, i-a lăsat să-și
1752	bată capul cum vor ști.
1753
1754	Atunci Harap-Alb și cu ai săi au început a strânge din umere,
1755	nepricepându-se ce-i de făcut.
1756
1757	— Ei, apoi șagă vă pare? Cu chițibușuri de aceste să ne zăbovim
1758	noi? Pâclișit om e împăratul Roș! se vede el, zise atunci
1759	Ochilă. Eu, nu-i vorbă, măcar că e așa de întuneric, deosebesc
1760	tare bine firele de mac din cele de nisip. Dar numai iuțeală și
1761	gură de furnică ar trebui să aibi ca să poți apuca, alege și
1762	culege niște flecuștețe ca aceste, în așa scurtă vreme. Bine-a
1763	zis cine-a zis ca să te ferești de omul roș, căci e liștai
1764	dracul în picioare, acum văd eu.
1765
1766	Harap-Alb își aduce atunci aminte de aripa cea de furnică, o
1767	scoate de unde-o avea strânsă, apoi scapără și-i dă foc cu o
1768	bucățică de iască aprinsă. Și atunci, minune mare! Numai iaca au
1769	și început a curge furnicile cu droaia, câtă pulbere și spuză,
1770	câtă frunză și iarbă; unele pe sub pământ, altele pe deasupra
1771	pământului și altele în zbor, de nu se mai curmau venind. Și,
1772	într-un buc, au și ales nisipul de-o parte și macul de altă
1773	parte; să fi dat mii de mii de lei, nu găseai fir de mac printre
1774	nisip sau fir de nisip printre mac. Și apoi, în zori de ziuă,
1775	când e somnul mai dulce, de doarme și pământul sub om, o mulțime
1776	de furnici de cele mărunțele au străbătut înlăuntrul palatului
1777	și au început a pișca din somn pe împăratul, de-l frigeau, nu
1778	altăceva. Și văzându-se el cuprins de așa usturime, s-a sculat
1779	cu nepus în masă, căci nu mai era de chip să doarmă, cum dormea
1780	alte dăți, până pe la amiază, nesupărat de nimene. Și, cum s-a
1781	sculat, a și început a căuta cu de-amănuntul prin așternut, să
1782	vadă ce poate să fie. Dar a găsit nimica toată, căci furnicile
1783	parcă intrară în pământ; s-au mistuit, de nu se știe ce s-au mai
1784	făcut.
1785
1786	— A dracului treabă! Uite ce blândă mi-a ieșit pe trup. Să fi
1787	fost nimica... parcă nu-mi vine a crede. Însă mai știu eu?...
1788	Ori părerea mă înșală, ori s-a stricat vremea, zise împăratul;
1789	din două, una trebuie să fie numaidecât. Dar, până una-alta, ia
1790	să mă duc să văd: ales-au nisipul de mac acei nespălați, care-mi
1791	rod urechile să le dau fata?
1792
1793	Și când se duce împăratul și vede cum se îndeplinise de bine
1794	porunca lui, se umple de bucurie... Și, nemaiavând ce pricină să
1795	le caute, rămâne pe gânduri.
1796
1797	Atunci Harap-Alb iar iese din mijlocul celorlalți și se
1798	înfățișază împăratului, zicând:
1799
1800	— Preaînălțate împărate, de-acum cred că mi-ți da fata, ca să vă
1801	lăsăm în pace și să ne ducem de unde am venit.
1802
1803	— A veni ea și vremea aceea, voinice, zise împăratul, îngânând
1804	vorba printre dinți, dar până atunci mai este încă treabă; iaca
1805	ce aveți de făcut: fata mea are să se culce desară unde se culcă
1806	totdeauna, iară voi să mi-o străjuiți toată noaptea. Și dacă
1807	mâine dimineață s-a afla tot colo, atunci poate să ți-o dau;
1808	iară de nu, ce-i păți, cu nime nu-i împărți... Înțeles-ați?
1809
1810	— Să trăiți, luminate împărate, răspunse Harap-Alb, numai de
1811	n-ar fi mai multă întârziere, căci stăpânul mă așteaptă și
1812	grozavă urgie poate să cadă pe capul meu din astă pricină.
1813
1814	— Stăpânu-tău, ca stăpânu-tău; ce ți-a face el, asta-i deosebit
1815	de bașcă, zise împăratul, uitându-se chiorâș la dânșii. Ieie-vă
1816	macar și pielea de pe cap, ce am eu de-acolo? Însă pe mine
1817	căutați să nu mă smintiți: fata și ochii din cap, căci atâta
1818	vi-i leacul; v-ați dus pe copce, cu toată șmecheria voastră.
1819
1820	După aceasta, împăratul îi lasă încurcați și se duce la ale sale.
1821
1822	— Aici încă trebuie să fie un drac la mijloc, zise Gerilă,
1823	clătinând din cap.
1824
1825	— Ba încă de cei bătrâni; săgeata de noapte și dracul cel de
1826	amiazăzi, răspunse Ochilă. Dar nu și-a juca el mendrele
1827	îndelung, așa cred eu.
1828
1829	În sfârșit, durai-vurai, seara vine, fata se culcă și HarapAlb
1830	se pune de strajă chiar la ușa ei, iară ceilalți se înșiră tot
1831	câte unul-unul până la poartă, după poruncă.
1832
1833	Și, când pe aproape de miezul nopții, fata împăratului se
1834	preface într-o păsărică și zboară nevăzută printre cinci străji.
1835	Dar când ajunge pe la străjerul Ochilă, el, sireicanul, mi ți-o
1836	vede și dă de știre lui Păsărilă, zicând:
1837
1838	— Măi, fetișoara împăratului ne-a tras butucul. A dracului
1839	zgâtie de fată! s-a prefăcut în păsărică, a zburat ca săgeata pe
1840	lângă ceilalți și ei habar n-au despre asta. Ei, apoi? Lasă-te
1841	în seama lor dacă vrei să rămâi făr' de cap. De-acum, numai noi
1842	o putem găsi și aduce la urma ei. Taci molcum și haidem după
1843	dânsa. Eu ți-oi arăta-o pe unde se ascunde, iară tu să mi-o
1844	prinzi cum ți-i meșteșugul și să-i strâmbi gâtul oleacă, să se
1845	învețe ea de altă dată a mai purta lumea pe degete.
1846
1847	Și atunci, odată și pornesc ei după dânsa, și nu merg tocmai
1848	mult și Ochilă zice:
1849
1850	— Măi Păsărilă, iacătă-o, ia! colo, în dosul pământului,
1851	tupilată sub umbra iepurelui; pune mâna pe dânsa și n-o lăsa!
1852
1853	Păsărilă atunci se lățește cât ce poate, începe a bojbăi prin
1854	toate buruienile și, când să pună mâna pe dânsa, zbr! pe vârful
1855	unui munte, și se ascunde după o stâncă.
1856
1857	— Iacătă-oi, măi, colo, în vârful muntelui, după stânca ceea,
1858	zise Ochilă.
1859
1860	Păsărilă atunci se înalță puțin și începe a cotrobăi pe după
1861	stânci; și când să pună mâna pe dânsa, zbr! și de acolo și se
1862	duce de se ascunde tocmai după lună.
1863
1864	— Măi Păsărilă, iacătă-oi, ia! colo, după lună, zise Ochilă;
1865	căci nu pot eu s-o ajung, să-i dau o scărmănătură bună.
1866
1867	Atunci Păsărilă se deșiră odată și se înalță până la lună. Apoi,
1868	cuprinzând luna în brațe, găbuiește păsărica, mi ți-o înșfacă de
1869	coadă și cât pe ce să-i sucească gâtul. Ea atunci se preface în
1870	fată și strigă înspăimântată:
1871
1872	— Dăruiește-mi viața, Păsărilă, că te-oi dărui și eu cu milă și
1873	cu daruri împărătești, așa să trăiești!
1874
1875	— Ba că chiar că erai să ne dăruiești cu milă și cu daruri
1876	împărătești, dacă nu te vedeam când ai pașlit-o, farmazoană ce
1877	ești! zise Ochilă. Știu că am tras o durdură bună căutându-te.
1878	Ia, mai bine hai la culcuș, că se face ziuă acuși. Ș-apoi, ce-a
1879	mai fi a mai fi.
1880
1881	Și odată mi ți-o înșfacă ei, unul de-o mână și altul de cealaltă
1882	și hai! hai, hai! în zori de ziuă ajung la palat și, trecând cu
1883	dânsa printre străji, o silesc să intre în odaia ei, tot cum a
1884	ieșit.
1885
1886	— Ei, Harap-Alb, zise atunci Ochilă, dacă nu eram eu și cu
1887	Păsărilă, ce făceați voi acum? Iaca așa, tot omul are un dar și
1888	un amar; și unde prisosește darul nu se mai bagă în seamă
1889	amarul. Amar era să fie de voi, de nu eram noi amândoi. Și cu
1890	străjuirea voastră, era vai de pielea noastră!
1891
1892	Harap-Alb și ceilalți, nemaiavând ce zice, pleacă capul
1893	rușinați, mulțumind lui Păsărilă și vestitului Ochilă, căci
1894	le-au fost ca niște frați.
1895
1896	Și atunci, numai iaca și împăratul vine ca un leu-paraleu, să-și
1897	ia fata pe seamă și, când o găsește sub strajă, după cum nu se
1898	aștepta el, numa-i scânteiau ochii în cap de ciudă, dar nu avu
1899	ce face.
1900
1901	Atunci Harap-Alb iar se înfățișază înaintea împăratului, zicând:
1902
1903	— Luminate împărate, de-acum cred că mi-ți da fata, ca să vă
1904	lăsăm în pace și să ne ducem în treaba noastră.
1905
1906	— Bine, voinice, zise împăratul posomorât; a veni ea și vremea
1907	aceea. Însă eu mai am o fată, luată de suflet, tot de o vârstă
1908	cu fata mea; și nu e deosebire între dânsele nici la frumusețe,
1909	nici la stat, nici la purtat. Hai, și dacă-i cunoaște-o care-i a
1910	mea adevărată, ia-ți-o și duceți-vă de pe capul meu, că mi-ați
1911	scos peri albi, de când ați venit. Iaca, mă duc să le pregătesc,
1912	zise împăratul. Tu vină după mine, și, dacă-i ghici-o, ferice de
1913	tine a fi. Iară de nu, luați-vă catrafusele și începeți a vă
1914	cărăbăni de la casa mea, căci nu vă mai pot suferi!
1915
1916	Și ducându-se împăratul, pune de piaptănă și îmbracă la fel pe
1917	amândouă fetele și apoi dă poruncă să vie Harap-Alb să ghicească
1918	fata împăratului.
1919
1920	Harap-Alb, văzându-se pus în încurcală, nu mai știa ce să facă
1921	și încotro să-o dea ca să nu greșească tocmai acum, la ducă. Și,
1922	mai stând el pe gânduri oleacă, cum e omul tulburat, își aduce
1923	aminte de aripa cea de albină și, scoțând-o de unde-o avea
1924	strânsă, scapără și-i dă foc cu o bucățică de iască aprinsă. Și
1925	atunci, numai iaca se pomenește cu crăiasa albinelor.
1926
1927	— Ce nevoie te-a ajuns de mine, Harap-Alb? zise ea, zburând pe
1928	umărul său. Spune-mi, căci sunt gata să te slujesc.
1929
1930	Atunci Harap-Alb începe a-i spune toate cu de-amănuntul și o
1931	roagă de toți dumnezeii ca să-i dea ajutor.
1932
1933	— N-ai grijă, Harap-Alb, zise crăiasa albinelor; las' că te fac
1934	eu s-o cunoști și dintr-o mie. Hai, intră în casă cu
1935	îndrăzneală, căci am să fiu și eu pe-acolo. Și cum îi intra,
1936	stai puțin și te uită la fete; și care-i vedea-o că se apără cu
1937	năframa, să știi că aceea este fata împăratului.
1938
1939	Atunci Harap-Alb intră, cu albina pe umăr, în odaia unde era
1940	împăratul și cu fetele, apoi stă puțin deoparte și începe a se
1941	uita când la una, când la alta. Și cum sta el drept ca lumânarea
1942	și le privea, cu băgare de seamă, crăiasa albinelor zboară pe
1943	obrazul fetei împăratului. Atunci ea, tresărind, odată începe a
1944	țipa și a se apăra cu năframa, ca de un dușman. Lui Harap-Alb
1945	atâta i-a trebuit: îndată face câțiva pași spre dânsa, o apucă
1946	frumușel de mână și zice împăratului:
1947
1948	— Luminarea-voastră, de-acum cred că nu mi-ți mai face nici o
1949	împiedicare, pentru că am adus întru îndeplinire tot ceea ce
1950	ne-ați poruncit.
1951
1952	— Din partea mea poți s-o iei de-acum, Harap-Alb, zise
1953	împăratul, ovilit și sarbăd la față de supărare și rușine; dacă
1954	n-a fost ea vrednică să vă răpuie capul, fii măcar tu vrednic
1955	s-o stăpânești, căci acum ți-o dau cu toată inima.
1956
1957	Harap-Alb mulțumește atunci împăratului și apoi zice fetei: —
1958	De-acum putem să mergem, căci stăpânu-meu, luminarea-sa nepotul
1959	împăratului Verde, a fi îmbătrânit așteptându-mă.
1960
1961	— Ia mai îngăduiește puțin, nerăbdătorule, zise fata
1962	împăratului, luând o turturică în brațe, spunându-i nu știu ce
1963	la ureche și sărutând-o cu drag; nu te grăbi așa, Harap-Alb, că
1964	te-i pripi. Stai, că mai ai și cu mine oleacă de vorbă: înainte
1965	de pornire, trebuie să meargă calul tău și cu turturica mea
1966	să-mi aducă trei smicele de măr dulce și apă vie și apă moartă
1967	de unde se bat munții în capete. Și de-a veni turturica mea
1968	înainte cu smicelele și apa, ia-ți nădejdea despre mine, căci nu
1969	merg, ferească Dumnezeu! Iară de-i avea noroc și-a veni calul
1970	tău mai întâi și mi-o aduce cele poruncite, să știi că merg cu
1971	tine, oriunde mi-i duce; s-a mântuit socoteala.
1972
1973	Și atunci, odată pornesc și turturica și calul, fugind pe
1974	întrecute, când pe sus, când pe jos, după cum cerea trebuința.
1975
1976	Dar turturica, fiind mai ușoară, ajunge mai înainte; și pândind
1977	tocmai când era soarele în cruce, de se odihneau munții numai
1978	pentru o clipită, se repede ca prin foc și ia trei smicele de
1979	măr dulce și apă vie și apă moartă, și apoi ca fulgerul se
1980	întoarce înapoi. Și, când pe la poarta munților, calul îi iese
1981	înainte, o propește în cale și o ia cu măgulelile, zicându-i:
1982
1983	— Turturică-rică, dragă păsărică, adă la mine cele trei smicele
1984	de măr dulce, apa cea vie și cea moartă, și tu du-te înapoi
1985	de-ți ia altele și mi-i ajunge pe drum, căci ești mai sprintenă
1986	decât mine. Hai, nu mai sta la îndoială și dă-mi-le, căci atunci
1987	are să fie bine și de stăpânu-meu, și de stăpână-ta, și de mine,
1988	și de tine; iară de nu mi li-i da, stăpânu-meu Harap-Alb este în
1989	primejdie, și de noi încă n-are să fie bine.
1990
1991	Turturica parcă n-ar fi voit. Dar calul n-o mai întreabă de ce-i
1992	e cojocul; se repede și-i ia apa și smicelele cu hapca și apoi
1993	fuge cu dânsele la fata împăratului și i le dă, de față cu
1994	Harap-Alb. Atunci lui Harap-Alb i s-a umplut inima de bucurie.
1995
1996	Vine ea și turturica mai pe urmă, dar ce-ți e bună? — Alei,
1997	țolină ce-mi ești, zise fata împăratului; da' bine m-ai vândut.
1998	Dacă e așa, hai, pornește chiar acum la împăratul Verde și
1999	vestește-i că venim și noi în urmă.
2000
2001	Atunci turturica pornește. Iară fata împăratului îngenunche
2002	dinaintea tătâne-său și zice:
2003
2004	— Binecuvântează-mă, tată, și rămâi sănătos! Se vede că așa mi-a
2005	fost sortit și n-am ce face; trebuie să merg cu HarapAlb, și
2006	pace bună!
2007
2008	După aceasta, își ia cele trebuitoare la drum, apoi încalecă și
2009	ea pe un cal năzdrăvan și stă gata de pornire. Iară HarapAlb,
2010	luându-și oamenii săi, încalecă și el și pornesc spre împărăție,
2011	Dumnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste, înainte mult mai
2012	este.
2013
2014	Mers-au ei și zi și noapte, nu se știe cât au mers; și, de la un
2015	loc, Gerilă, Flămânzilă și Setilă, Păsări-Lăți-Lungilă și
2016	năzdrăvanul Ochilă se opresc cu toții în cale, se opresc și zic
2017	cu jale:
2018
2019	— Harap-Alb, mergi sănătos! De-am fost răi, tu ni-i ierta, căci
2020	și răul câteodată prinde bine la ceva.
2021
2022	Harap-Alb le mulțumește ș-apoi pleacă liniștit. Fata vesel îi
2023	zâmbește, luna-n cer a asfințit. Dar în pieptul lor răsare... Ce
2024	răsare? Ia, un dor; soare mândru, luminos și în sine arzător, ce
2025	se naște din scânteia unui ochi fermecător!
2026
2027	Și mai merg ei cât mai merg, și de ce mergeau înainte, de ce lui
2028	Harap-Alb i se tulburau mințile, uitându-se la fată și văzând-o
2029	cât era de tânără, de frumoasă și plină de vină-ncoace.
2030
2031	Sălățile din Grădina Ursului, pielea și capul cerbului le-a dus
2032	la stăpânu-său cu toată inima. Dar pe fata împăratului Roș mai
2033	nu-i venea s-o ducă, fiind nebun de dragostea ei. Căci era boboc
2034	de trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineții,
2035	dezmierdat de cele întâi raze ale soarelui, legănat de adierea
2036	vântului și neatins de ochii fluturilor. Sau, cum s-ar mai zice
2037	la noi în țărănește, era frumoasă de mama focului; la soare te
2038	puteai uita, iar la dânsa ba. Și de-aceea Harap- Alb o prăpădea
2039	din ochi de dragă ce-i era. Nu-i vorbă, și ea fura cu ochii, din
2040	când în când, pe Harap-Alb, și în inima ei parcă se petrecea nu
2041	știu ce... poate vreun dor ascuns, care nu-i venea a-l spune.
2042	Vorba cântecului:
2043
2044	Fugi de-acole, vină-ncoace!
2045	Șezi binișor, nu-mi da pace!
2046	sau mai știu eu cum să zic, ca să nu greșesc? Dar știu atâta, că
2047	ei mergeau fără a simți că merg, părându-li-se calea scurtă și
2048	vremea și mai scurtă; ziua ceas și ceasul clipă; dă, cum e omul
2049	când merge la drum cu dragostea alăturea.
2050
2051	Nu știa sărmanul Harap-Alb ce-l așteaptă acasă, căci nu s-ar mai
2052	fi gândit la de-alde acestea.
2053
2054	Însă vorba cântecului:
2055
2056	De-ar ști omul ce-ar păți,
2057	Dinainte s-ar păzi!
2058	Dar iaca ce m-am apucat de spus. Mai bine vă spuneam că
2059	turturica ajunsese la împăratul Verde și-l înștiințase că vine
2060	și Harap-Alb cu fata împăratului Roș.
2061
2062	Atunci împăratul Verde a și început a face pregătire, ca pentru
2063	o fată de împărat, dând și poruncă să le iasă întru întâmpinare.
2064	Iară Spânul icnea în sine și se gândea numai la răzbunare.
2065
2066	În sfârșit, mai merge Harap-Alb cu fata împăratului cât mai
2067	merge, și de la o vreme ajung și ei la împărăție.
2068
2069	Și, când colo, numai iaca ce le ies înainte împăratul Verde,
2070	fetele sale, Spânul și toată curtea împărătească, ca să-i
2071	primească. Și văzând Spânul cât e de frumoasă fata împăratului
2072	Roș, odată se repede să o ia în brațe de pe cal. Dar fata îi
2073	pune atunci mâna pe piept, îl brâncește cât colo și zice:
2074
2075	— Lipsește dinaintea mea, Spânule! Doar n-am venit pentru tine,
2076	ș-am venit pentru Harap-Alb, căci el este adevăratul nepot al
2077	împăratului Verde.
2078
2079	Atunci împăratul Verde și fetele sale au rămas încremeniți de
2080	ceea ce au auzit. Iar Spânul, văzând că i s-a dat vicleșugul pe
2081	față, se repede ca un câine turbat la Harap-Alb și-i zboară
2082	capul dintr-o singură lovitură de paloș, zicând:
2083
2084	— Na! așa trebuie să pățească cine calcă jurământul! Dar calul
2085	lui Harap-Alb îndată se repede și el la Spân și-i zice:
2086
2087	— Pân-aici, Spânule! Și odată mi ți-l înșfacă cu dinții de cap,
2088	zboară cu dânsul în înaltul cerului, și apoi, dându-i drumul
2089	de-acolo, se face Spânul până jos praf și pulbere. Iară fata
2090	împăratului Roș, în vălmășagul acesta, repede pune capul lui
2091	Harap-Alb la loc, îl înconjură de trei ori cu cele trei smicele
2092	de măr dulce, toarnă apă moartă, să stea sângele și să se prindă
2093	pielea, apoi îl stropește cu apă vie, și atunci Harap-Alb îndată
2094	învie și, ștergându-se cu mâna pe la ochi, zice suspinând:
2095
2096	— Ei, da' din greu mai adormisem! — Dormeai tu mult și bine,
2097	Harap-Alb, de nu eram eu, zise fata împăratului Roș, sărutându-l
2098	cu drag și dându-i iar paloșul în stăpânire.
2099
2100	Și apoi, îngenunchind amândoi dinaintea împăratului Verde, își
2101	jură credință unul altuia, primind binecuvântare de la dânsul și
2102	împărăția totodată.
2103
2104	După aceasta se începe nunta, ș-apoi, dă Doamne bine!
2105
2106	Lumea de pe lume s-a strâns de privea,
2107	Soarele și luna din cer le râdea.
2108	Ș-apoi fost-au fost poftiți la nuntă: Crăiasa furnicilor,
2109	Crăiasa albinelor și Crăiasa zânelor, minunea minunilor din
2110	ostrovul florilor!
2111
2112	Și mai fost-au poftiți încă: crai, crăiese și-mpărați, oameni în
2113	seamă băgați, ș-un păcat de povestar, fără bani în buzunar.
2114	Veselie mare între toți era, chiar și sărăcimea ospăta și bea!
2115
2116	Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă; cine se
2117	duce acolo bea și mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea și
2118	mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdă.
2119	EOT;
2120	/*
2121	* START: FULL LICENSE *
2122
2123	Creative Commons Legal Code
2124
2125	Attribution-ShareAlike 3.0 Unported
2126
2127
2128	CREATIVE COMMONS CORPORATION IS NOT A LAW FIRM AND DOES NOT PROVIDE
2129	LEGAL SERVICES. DISTRIBUTION OF THIS LICENSE DOES NOT CREATE AN
2130	ATTORNEY-CLIENT RELATIONSHIP. CREATIVE COMMONS PROVIDES THIS
2131	INFORMATION ON AN "AS-IS" BASIS. CREATIVE COMMONS MAKES NO WARRANTIES
2132	REGARDING THE INFORMATION PROVIDED, AND DISCLAIMS LIABILITY FOR
2133	DAMAGES RESULTING FROM ITS USE. License
2134
2135	THE WORK (AS DEFINED BELOW) IS PROVIDED UNDER THE TERMS OF THIS
2136	CREATIVE COMMONS PUBLIC LICENSE ("CCPL" OR "LICENSE"). THE WORK IS
2137	PROTECTED BY COPYRIGHT AND/OR OTHER APPLICABLE LAW. ANY USE OF THE
2138	WORK OTHER THAN AS AUTHORIZED UNDER THIS LICENSE OR COPYRIGHT LAW IS
2139	PROHIBITED.
2140
2141	BY EXERCISING ANY RIGHTS TO THE WORK PROVIDED HERE, YOU ACCEPT AND
2142	AGREE TO BE BOUND BY THE TERMS OF THIS LICENSE. TO THE EXTENT THIS
2143	LICENSE MAY BE CONSIDERED TO BE A CONTRACT, THE LICENSOR GRANTS YOU
2144	THE RIGHTS CONTAINED HERE IN CONSIDERATION OF YOUR ACCEPTANCE OF SUCH
2145	TERMS AND CONDITIONS.
2146
2147	1. Definitions
2148
2149	"Adaptation" means a work based upon the Work, or upon the Work and
2150	other pre-existing works, such as a translation, adaptation,
2151	derivative work, arrangement of music or other alterations of a
2152	literary or artistic work, or phonogram or performance and includes
2153	cinematographic adaptations or any other form in which the Work may be
2154	recast, transformed, or adapted including in any form recognizably
2155	derived from the original, except that a work that constitutes a
2156	Collection will not be considered an Adaptation for the purpose of
2157	this License. For the avoidance of doubt, where the Work is a musical
2158	work, performance or phonogram, the synchronization of the Work in
2159	timed-relation with a moving image ("synching") will be considered an
2160	Adaptation for the purpose of this License. "Collection" means a
2161	collection of literary or artistic works, such as encyclopedias and
2162	anthologies, or performances, phonograms or broadcasts, or other works
2163	or subject matter other than works listed in Section 1(f) below,
2164	which, by reason of the selection and arrangement of their contents,
2165	constitute intellectual creations, in which the Work is included in
2166	its entirety in unmodified form along with one or more other
2167	contributions, each constituting separate and independent works in
2168	themselves, which together are assembled into a collective whole. A
2169	work that constitutes a Collection will not be considered an
2170	Adaptation (as defined below) for the purposes of this License.
2171	"Creative Commons Compatible License" means a license that is listed
2172	at http://creativecommons.org/compatiblelicenses that has been
2173	approved by Creative Commons as being essentially equivalent to this
2174	License, including, at a minimum, because that license: (i) contains
2175	terms that have the same purpose, meaning and effect as the License
2176	Elements of this License; and, (ii) explicitly permits the relicensing
2177	of adaptations of works made available under that license under this
2178	License or a Creative Commons jurisdiction license with the same
2179	License Elements as this License. "Distribute" means to make available
2180	to the public the original and copies of the Work or Adaptation, as
2181	appropriate, through sale or other transfer of ownership. "License
2182	Elements" means the following high-level license attributes as
2183	selected by Licensor and indicated in the title of this License:
2184	Attribution, ShareAlike. "Licensor" means the individual, individuals,
2185	entity or entities that offer(s) the Work under the terms of this
2186	License. "Original Author" means, in the case of a literary or
2187	artistic work, the individual, individuals, entity or entities who
2188	created the Work or if no individual or entity can be identified, the
2189	publisher; and in addition (i) in the case of a performance the
2190	actors, singers, musicians, dancers, and other persons who act, sing,
2191	deliver, declaim, play in, interpret or otherwise perform literary or
2192	artistic works or expressions of folklore; (ii) in the case of a
2193	phonogram the producer being the person or legal entity who first
2194	fixes the sounds of a performance or other sounds; and, (iii) in the
2195	case of broadcasts, the organization that transmits the broadcast.
2196	"Work" means the literary and/or artistic work offered under the terms
2197	of this License including without limitation any production in the
2198	literary, scientific and artistic domain, whatever may be the mode or
2199	form of its expression including digital form, such as a book,
2200	pamphlet and other writing; a lecture, address, sermon or other work
2201	of the same nature; a dramatic or dramatico-musical work; a
2202	choreographic work or entertainment in dumb show; a musical
2203	composition with or without words; a cinematographic work to which are
2204	assimilated works expressed by a process analogous to cinematography;
2205	a work of drawing, painting, architecture, sculpture, engraving or
2206	lithography; a photographic work to which are assimilated works
2207	expressed by a process analogous to photography; a work of applied
2208	art; an illustration, map, plan, sketch or three-dimensional work
2209	relative to geography, topography, architecture or science; a
2210	performance; a broadcast; a phonogram; a compilation of data to the
2211	extent it is protected as a copyrightable work; or a work performed by
2212	a variety or circus performer to the extent it is not otherwise
2213	considered a literary or artistic work. "You" means an individual or
2214	entity exercising rights under this License who has not previously
2215	violated the terms of this License with respect to the Work, or who
2216	has received express permission from the Licensor to exercise rights
2217	under this License despite a previous violation. "Publicly Perform"
2218	means to perform public recitations of the Work and to communicate to
2219	the public those public recitations, by any means or process,
2220	including by wire or wireless means or public digital performances; to
2221	make available to the public Works in such a way that members of the
2222	public may access these Works from a place and at a place individually
2223	chosen by them; to perform the Work to the public by any means or
2224	process and the communication to the public of the performances of the
2225	Work, including by public digital performance; to broadcast and
2226	rebroadcast the Work by any means including signs, sounds or images.
2227	"Reproduce" means to make copies of the Work by any means including
2228	without limitation by sound or visual recordings and the right of
2229	fixation and reproducing fixations of the Work, including storage of a
2230	protected performance or phonogram in digital form or other electronic
2231	medium. 2. Fair Dealing Rights. Nothing in this License is intended to
2232	reduce, limit, or restrict any uses free from copyright or rights
2233	arising from limitations or exceptions that are provided for in
2234	connection with the copyright protection under copyright law or other
2235	applicable laws.
2236
2237	3. License Grant. Subject to the terms and conditions of this License,
2238	Licensor hereby grants You a worldwide, royalty-free, non-exclusive,
2239	perpetual (for the duration of the applicable copyright) license to
2240	exercise the rights in the Work as stated below:
2241
2242	to Reproduce the Work, to incorporate the Work into one or more
2243	Collections, and to Reproduce the Work as incorporated in the
2244	Collections; to create and Reproduce Adaptations provided that any
2245	such Adaptation, including any translation in any medium, takes
2246	reasonable steps to clearly label, demarcate or otherwise identify
2247	that changes were made to the original Work. For example, a
2248	translation could be marked "The original work was translated from
2249	English to Spanish," or a modification could indicate "The original
2250	work has been modified."; to Distribute and Publicly Perform the Work
2251	including as incorporated in Collections; and, to Distribute and
2252	Publicly Perform Adaptations. For the avoidance of doubt:
2253
2254	Non-waivable Compulsory License Schemes. In those jurisdictions in
2255	which the right to collect royalties through any statutory or
2256	compulsory licensing scheme cannot be waived, the Licensor reserves
2257	the exclusive right to collect such royalties for any exercise by You
2258	of the rights granted under this License; Waivable Compulsory License
2259	Schemes. In those jurisdictions in which the right to collect
2260	royalties through any statutory or compulsory licensing scheme can be
2261	waived, the Licensor waives the exclusive right to collect such
2262	royalties for any exercise by You of the rights granted under this
2263	License; and, Voluntary License Schemes. The Licensor waives the right
2264	to collect royalties, whether individually or, in the event that the
2265	Licensor is a member of a collecting society that administers
2266	voluntary licensing schemes, via that society, from any exercise by
2267	You of the rights granted under this License. The above rights may be
2268	exercised in all media and formats whether now known or hereafter
2269	devised. The above rights include the right to make such modifications
2270	as are technically necessary to exercise the rights in other media and
2271	formats. Subject to Section 8(f), all rights not expressly granted by
2272	Licensor are hereby reserved.
2273
2274	4. Restrictions. The license granted in Section 3 above is expressly
2275	made subject to and limited by the following restrictions:
2276
2277	You may Distribute or Publicly Perform the Work only under the terms
2278	of this License. You must include a copy of, or the Uniform Resource
2279	Identifier (URI) for, this License with every copy of the Work You
2280	Distribute or Publicly Perform. You may not offer or impose any terms
2281	on the Work that restrict the terms of this License or the ability of
2282	the recipient of the Work to exercise the rights granted to that
2283	recipient under the terms of the License. You may not sublicense the
2284	Work. You must keep intact all notices that refer to this License and
2285	to the disclaimer of warranties with every copy of the Work You
2286	Distribute or Publicly Perform. When You Distribute or Publicly
2287	Perform the Work, You may not impose any effective technological
2288	measures on the Work that restrict the ability of a recipient of the
2289	Work from You to exercise the rights granted to that recipient under
2290	the terms of the License. This Section 4(a) applies to the Work as
2291	incorporated in a Collection, but this does not require the Collection
2292	apart from the Work itself to be made subject to the terms of this
2293	License. If You create a Collection, upon notice from any Licensor You
2294	must, to the extent practicable, remove from the Collection any credit
2295	as required by Section 4(c), as requested. If You create an
2296	Adaptation, upon notice from any Licensor You must, to the extent
2297	practicable, remove from the Adaptation any credit as required by
2298	Section 4(c), as requested. You may Distribute or Publicly Perform an
2299	Adaptation only under the terms of: (i) this License; (ii) a later
2300	version of this License with the same License Elements as this
2301	License; (iii) a Creative Commons jurisdiction license (either this or
2302	a later license version) that contains the same License Elements as
2303	this License (e.g., Attribution-ShareAlike 3.0 US)); (iv) a Creative
2304	Commons Compatible License. If you license the Adaptation under one of
2305	the licenses mentioned in (iv), you must comply with the terms of that
2306	license. If you license the Adaptation under the terms of any of the
2307	licenses mentioned in (i), (ii) or (iii) (the "Applicable License"),
2308	you must comply with the terms of the Applicable License generally and
2309	the following provisions: (I) You must include a copy of, or the URI
2310	for, the Applicable License with every copy of each Adaptation You
2311	Distribute or Publicly Perform; (II) You may not offer or impose any
2312	terms on the Adaptation that restrict the terms of the Applicable
2313	License or the ability of the recipient of the Adaptation to exercise
2314	the rights granted to that recipient under the terms of the Applicable
2315	License; (III) You must keep intact all notices that refer to the
2316	Applicable License and to the disclaimer of warranties with every copy
2317	of the Work as included in the Adaptation You Distribute or Publicly
2318	Perform; (IV) when You Distribute or Publicly Perform the Adaptation,
2319	You may not impose any effective technological measures on the
2320	Adaptation that restrict the ability of a recipient of the Adaptation
2321	from You to exercise the rights granted to that recipient under the
2322	terms of the Applicable License. This Section 4(b) applies to the
2323	Adaptation as incorporated in a Collection, but this does not require
2324	the Collection apart from the Adaptation itself to be made subject to
2325	the terms of the Applicable License. If You Distribute, or Publicly
2326	Perform the Work or any Adaptations or Collections, You must, unless a
2327	request has been made pursuant to Section 4(a), keep intact all
2328	copyright notices for the Work and provide, reasonable to the medium
2329	or means You are utilizing: (i) the name of the Original Author (or
2330	pseudonym, if applicable) if supplied, and/or if the Original Author
2331	and/or Licensor designate another party or parties (e.g., a sponsor
2332	institute, publishing entity, journal) for attribution ("Attribution
2333	Parties") in Licensor's copyright notice, terms of service or by other
2334	reasonable means, the name of such party or parties; (ii) the title of
2335	the Work if supplied; (iii) to the extent reasonably practicable, the
2336	URI, if any, that Licensor specifies to be associated with the Work,
2337	unless such URI does not refer to the copyright notice or licensing
2338	information for the Work; and (iv) , consistent with Ssection 3(b), in
2339	the case of an Adaptation, a credit identifying the use of the Work in
2340	the Adaptation (e.g., "French translation of the Work by Original
2341	Author," or "Screenplay based on original Work by Original Author").
2342	The credit required by this Section 4(c) may be implemented in any
2343	reasonable manner; provided, however, that in the case of a Adaptation
2344	or Collection, at a minimum such credit will appear, if a credit for
2345	all contributing authors of the Adaptation or Collection appears, then
2346	as part of these credits and in a manner at least as prominent as the
2347	credits for the other contributing authors. For the avoidance of
2348	doubt, You may only use the credit required by this Section for the
2349	purpose of attribution in the manner set out above and, by exercising
2350	Your rights under this License, You may not implicitly or explicitly
2351	assert or imply any connection with, sponsorship or endorsement by the
2352	Original Author, Licensor and/or Attribution Parties, as appropriate,
2353	of You or Your use of the Work, without the separate, express prior
2354	written permission of the Original Author, Licensor and/or Attribution
2355	Parties. Except as otherwise agreed in writing by the Licensor or as
2356	may be otherwise permitted by applicable law, if You Reproduce,
2357	Distribute or Publicly Perform the Work either by itself or as part of
2358	any Adaptations or Collections, You must not distort, mutilate, modify
2359	or take other derogatory action in relation to the Work which would be
2360	prejudicial to the Original Author's honor or reputation. Licensor
2361	agrees that in those jurisdictions (e.g. Japan), in which any exercise
2362	of the right granted in Section 3(b) of this License (the right to
2363	make Adaptations) would be deemed to be a distortion, mutilation,
2364	modification or other derogatory action prejudicial to the Original
2365	Author's honor and reputation, the Licensor will waive or not assert,
2366	as appropriate, this Section, to the fullest extent permitted by the
2367	applicable national law, to enable You to reasonably exercise Your
2368	right under Section 3(b) of this License (right to make Adaptations)
2369	but not otherwise. 5. Representations, Warranties and Disclaimer
2370
2371	UNLESS OTHERWISE MUTUALLY AGREED TO BY THE PARTIES IN WRITING,
2372	LICENSOR OFFERS THE WORK AS-IS AND MAKES NO REPRESENTATIONS OR
2373	WARRANTIES OF ANY KIND CONCERNING THE WORK, EXPRESS, IMPLIED,
2374	STATUTORY OR OTHERWISE, INCLUDING, WITHOUT LIMITATION, WARRANTIES OF
2375	TITLE, MERCHANTIBILITY, FITNESS FOR A PARTICULAR PURPOSE,
2376	NONINFRINGEMENT, OR THE ABSENCE OF LATENT OR OTHER DEFECTS, ACCURACY,
2377	OR THE PRESENCE OF ABSENCE OF ERRORS, WHETHER OR NOT DISCOVERABLE.
2378	SOME JURISDICTIONS DO NOT ALLOW THE EXCLUSION OF IMPLIED WARRANTIES,
2379	SO SUCH EXCLUSION MAY NOT APPLY TO YOU.
2380
2381	6. Limitation on Liability. EXCEPT TO THE EXTENT REQUIRED BY
2382	APPLICABLE LAW, IN NO EVENT WILL LICENSOR BE LIABLE TO YOU ON ANY
2383	LEGAL THEORY FOR ANY SPECIAL, INCIDENTAL, CONSEQUENTIAL, PUNITIVE OR
2384	EXEMPLARY DAMAGES ARISING OUT OF THIS LICENSE OR THE USE OF THE WORK,
2385	EVEN IF LICENSOR HAS BEEN ADVISED OF THE POSSIBILITY OF SUCH DAMAGES.
2386
2387	7. Termination
2388
2389	This License and the rights granted hereunder will terminate
2390	automatically upon any breach by You of the terms of this License.
2391	Individuals or entities who have received Adaptations or Collections
2392	from You under this License, however, will not have their licenses
2393	terminated provided such individuals or entities remain in full
2394	compliance with those licenses. Sections 1, 2, 5, 6, 7, and 8 will
2395	survive any termination of this License. Subject to the above terms
2396	and conditions, the license granted here is perpetual (for the
2397	duration of the applicable copyright in the Work). Notwithstanding the
2398	above, Licensor reserves the right to release the Work under different
2399	license terms or to stop distributing the Work at any time; provided,
2400	however that any such election will not serve to withdraw this License
2401	(or any other license that has been, or is required to be, granted
2402	under the terms of this License), and this License will continue in
2403	full force and effect unless terminated as stated above. 8.
2404	Miscellaneous
2405
2406	Each time You Distribute or Publicly Perform the Work or a Collection,
2407	the Licensor offers to the recipient a license to the Work on the same
2408	terms and conditions as the license granted to You under this License.
2409	Each time You Distribute or Publicly Perform an Adaptation, Licensor
2410	offers to the recipient a license to the original Work on the same
2411	terms and conditions as the license granted to You under this License.
2412	If any provision of this License is invalid or unenforceable under
2413	applicable law, it shall not affect the validity or enforceability of
2414	the remainder of the terms of this License, and without further action
2415	by the parties to this agreement, such provision shall be reformed to
2416	the minimum extent necessary to make such provision valid and
2417	enforceable. No term or provision of this License shall be deemed
2418	waived and no breach consented to unless such waiver or consent shall
2419	be in writing and signed by the party to be charged with such waiver
2420	or consent. This License constitutes the entire agreement between the
2421	parties with respect to the Work licensed here. There are no
2422	understandings, agreements or representations with respect to the Work
2423	not specified here. Licensor shall not be bound by any additional
2424	provisions that may appear in any communication from You. This License
2425	may not be modified without the mutual written agreement of the
2426	Licensor and You. The rights granted under, and the subject matter
2427	referenced, in this License were drafted utilizing the terminology of
2428	the Berne Convention for the Protection of Literary and Artistic Works
2429	(as amended on September 28, 1979), the Rome Convention of 1961, the
2430	WIPO Copyright Treaty of 1996, the WIPO Performances and Phonograms
2431	Treaty of 1996 and the Universal Copyright Convention (as revised on
2432	July 24, 1971). These rights and subject matter take effect in the
2433	relevant jurisdiction in which the License terms are sought to be
2434	enforced according to the corresponding provisions of the
2435	implementation of those treaty provisions in the applicable national
2436	law. If the standard suite of rights granted under applicable
2437	copyright law includes additional rights not granted under this
2438	License, such additional rights are deemed to be included in the
2439	License; this License is not intended to restrict the license of any
2440	rights under applicable law. Creative Commons Notice
2441
2442	Creative Commons is not a party to this License, and makes no warranty
2443	whatsoever in connection with the Work. Creative Commons will not be
2444	liable to You or any party on any legal theory for any damages
2445	whatsoever, including without limitation any general, special,
2446	incidental or consequential damages arising in connection to this
2447	license. Notwithstanding the foregoing two (2) sentences, if Creative
2448	Commons has expressly identified itself as the Licensor hereunder, it
2449	shall have all rights and obligations of Licensor.
2450
2451	Except for the limited purpose of indicating to the public that the
2452	Work is licensed under the CCPL, Creative Commons does not authorize
2453	the use by either party of the trademark "Creative Commons" or any
2454	related trademark or logo of Creative Commons without the prior
2455	written consent of Creative Commons. Any permitted use will be in
2456	compliance with Creative Commons' then-current trademark usage
2457	guidelines, as may be published on its website or otherwise made
2458	available upon request from time to time. For the avoidance of doubt,
2459	this trademark restriction does not form part of the License.
2460
2461	Creative Commons may be contacted at http://creativecommons.org/.
2462	*/
2463	}
2464